Arhim. Efrem: Sfinţii Părinţi ne-au lăsat predanie să citim cărţi duhovniceşti în timpul mesei pentru că monahul trebuie să aibă mintea la hrana cea duhovnicească. Aşa cum spune Sf. Ioan Gură de Aur: „Când trupul flămânzeşte şi cere hrană, adu-ţi aminte că şi sufletul are aceeaşi nevoie”. De aceea, vedeţi, lăcomia pântecelui este mare păcat. A venit cineva la mănăstire să se spovedească şi mi-a spus că era atât de lacom la mâncare, încât mânca de 10 ori pe zi, vărsa şi apoi mânca iarăşi, aşa pătimaş era.
Spaţiul mănăstiresc este prin excelenţă locul de sălăşluire a harului dumnezeiesc şi de aceea la mănăstire ne simţim atât de bine. Vedeţi, a fost bine şi la bisericile de mir pe care le-am vizitat până acum, a fost bine şi la Sf. Ecaterina şi la Paraclisul Universitar şi la catedrala din Cluj, unde am slujit cu PS Episcop Vasile, însă la mănăstire este altceva, deoarece mănăstirea este loc al rugăciunii sfinţit şi de cei care vieţuiesc acum, dar şi de părinţii care s-au nevoit acolo în trecut. Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »













































