De multe ori sufletele celor îmbunătăţiţi sunt mângâiate în ceasul morţii de o adumbrire dumnezeiască și așa se despart de trup
1. A Sfântului Grigorie Dialogul
1. În ţinutul Nursia era un preot, care păstorea cu mare frică de Dumnezeu biserica ce-i fusese încredinţată. Acesta, din ziua hirotoniei sale, își iubea nevasta ca pe o soră, însă se temea de ea ca de un dușman. De aceea niciodată, pentru nici o pricină, nu i-a îngăduit să se apropie de el, ci a înlăturat cu totul orice familiaritate în vieţuirea lor împreună. Căci bărbaţii cei sfinţi, pe lângă toate celelalte fapte bune, au și această însușire: ca nu numai de cele necuvenite să se ţină departe, ci de multe ori să curme și pe cele care le sunt îngăduite. De aceea și bărbatul acesta, ca să nu cadă în vreo greșeală din pricina ei, nu primea să fie slujit de dânsa nici măcar în cele de neapărată trebuinţă. Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »












































