Everghetinos – Tema 8 (2) (Ρουμανικά, Romanian)

everghetinosDespre cei care mor și iarăși se întorc [în trup]; cum că aceasta se întâmplă din dumnezeiască iconomie. De multe ori, cei păcătoși se cutremură văzând chinurile iadului și pe diavoli, atunci când încă mai răsuflă. Și astfel se despart de trup

3. Din povestirea călătoriilor Sfântului Apostol Toma

Toma, marele Apostol, după ce a fost vândut de Domnul negustorului Amvani, ca rob cu multă pricepere la meșteșugul construcţiilor, a plecat împreună cu acesta în India. Acolo a fost dus la împărat și, fiind întrebat despre îndeletnicirea lui, l-a încredinţat că este preaiscusit în zidiri, înfăţișând cu de-amănuntul multe despre acest meșteșug. și, din cuvintele sale, cei care-l ascultau au priceput că, într-adevăr, îndemânarea îi era mare; de aceea i s-au încredinţat de către împărat bani din belșug, pentru a-i zidi palate într-un loc anume. Însă el, luând mulţimea de bani, i-a împrăștiat pe toţi celor nevoiași.

După câtăva vreme împăratul a trimis să fie cercetate construcţiile. și de îndată ce a aflat de la cei trimiși că Toma nu pusese nici măcar început zidirii, ci toţi banii încredinţaţi îi împrăștiase săracilor, s-a aprins de mânie și a poruncit să-i fie adus numaidecât înainte Apostolul, legat cu mâinile la spate. Înfăţișându-se Toma, până să-și termine cuvântul [împăratul], îi zice acesta: «Mi-ai zidit palatul?» Iar el răspunse: «Da; și încă unul foarte frumos». și împăratul: «Să vin, atunci, să îl văd». Iar Apostolul: «În veacul de acum nu-ţi este cu putinţă să-l privești, dar după ce te vei muta din această [viaţă] îl vei vedea și, precum dorești, îl vei lua în stăpânire cu multă bucurie.

Auzind toate acestea, împăratul Gundafor căci așa se numea le-a socotit înșelăciune și nu adevăr. Văzând că Toma vieţuiește în lipsuri, cu simplitate, și-a pierdut nădejdea că va mai primi banii înapoi. S-a gândit atunci că îi este potrivită [Apostolului] o moarte pe măsura sălbăticiei mâniei sale: să fie jupuit de piele și apoi aruncat în foc. Însă Cel care pe toate le face și le preface după voia Sa50, i-a luat-o înainte [împăratului, lovind] cu o rană de moarte pe Gad, fratele lui Gundaforos. Gad acesta se amărâse mai mult decât fratele său, împăratul, de nezidirea palatelor. și în timp ce se înverșuna împotriva celui care, chipurile, îi înșelase și îl zorea pe fratele său să-l pedepsească, a murit el însuși. Iar moartea lui s-a făcut Apostolului izbăvire de moarte. Căci uitând toţi de Toma, din pricina însemnătăţii aceluia, se ocupau cu înmormântarea trupului [împărătesc].

Însă mare minune a făcut și aici Dumnezeu, Cel care nu vrea moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu. Căci îngerii i-au luat atunci sufletul lui Gad, ca să îi arate sălașurile veșnice din lumea de dincolo ale celor mântuiţi. Iar el, fermecat de frumuseţea, măreţia și slava neasemănată a unuia dintre acestea, îi ruga pe cei care îl purtau [să-i îngăduie] să se sălășluiască fie și într-una din cele mai amărâte odăi ale lui. Îngerii, însă, nu s-au învoit, zicându-i că palatul e al fratelui său Gundaforos, căruia i l-a zidit străinul Toma. Auzind acestea, se ruga mai fierbinte să i se îngăduie să meargă să-l cumpere de la fratele său. și ce s-a întâmplat atunci? Cel la a Cărui poruncă se petrec toate a binevoit ca sufletul omului să se întoarcă iarăși în trup, ca prin învierea acestuia să se dăruiască, pe lângă izbăvirea Apostolului, și mântuire multor suflete. În vreme ce înfășurau deci trupul lui Gad cu giulgiul îndătinat, celor care-l găteau de îngropăciune li s-a arătat dintr-odată cum leșul său neînsufleţit prinde viaţă. Uluiţi, au dat fuga și au vestit cele întâmplate împăratului Gundaforos, care, cuprins și el de minunare, a venit degrabă lângă fratele său. Iar acesta o, minune! deschizându-și buzele ce fuseseră deja ferecate de moarte, ca și cum s-ar fi trezit din somn, îl implora, zicând: «Vinde-mi, rogu-te, frate, palatul pe care-l ai în ceruri, cel pe care creștinul Toma ţi l-a zidit».

Cugetând deci bine împăratul la cele spuse de Gad și pricepând că Toma este Apostol al lui Dumnezeu și că acest Dumnezeu propovăduit de el este adevărat și iubitor de oameni, a fost luminat cu strălucirea credinţei și i-a răspuns fratelui: «Nu-mi este cu putinţă să-ţi vând averea aceea, pe care nu-i ușor să o dobândesc iarăși; ci mai degrabă merg eu însumi să o iau în stăpânire. Însă ţi-l voi da pe meșter, care încă trăiește cu purtarea de grijă a lui Dumnezeu, iar el îţi va lucra sălaș asemănător». și îndată l-a adus înaintea lui pe Toma, slobozit din lanţuri. Apoi au căzut amândoi la picioarele lui, rugându-l în faţa tuturor să le ierte fărădelegea cea din neștiinţă și să le vestească pe Acel Dumnezeu necunoscut și poruncile Sale, ca de atunci înainte, trăind după voia Lui, să dobândească bunătăţile cele veșnice și nevăzute, ale căror chipuri și pilde fusese învrednicit Gad să le vadă mai înainte.

Auzind acestea, Apostolul s-a minunat de adâncul purtării de grijă a lui Dumnezeu și I-a mulţumit după cuviinţă. Apoi, rugându-se și învăţându-i cele ale credinţei, i-a botezat în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. și dintre ceilalţi indieni care au crezut din această minune, a botezat mulţimi nenumărate.

4. Din Pateric

Un Bătrân s-a dus odată într-o cetate ca să-și vândă vasele și s-a întâmplat să se așeze la poarta unui bogat, care trăgea să moară. Cum ședea, privea cu luare aminte. și iată, vede niște bărbaţi negricioși și înfricoșători, călare pe cai negri și ţinând în mâini ciomege de foc. Când au ajuns la poartă, au lăsat caii afară și au intrat. Îndată ce i-a văzut, bolnavul a strigat cu glas mare: «Doamne, miluiește-mă și ajută-mi!» Atunci îi spun aceia: «Acum, când soarele a apus, ţi-ai adus aminte de Dumnezeu? De ce nu L-ai căutat atunci când ziua strălucea? De acum nu mai ai nădejde de mântuire, nici mângâiere». și astfel, smulgându-i sufletul cu sila, au plecat.

pdf-logo

Αρέσει σε %d bloggers: