Πολυέλεος – Αγρυπνία Θεοφανείων στο Βατοπαίδι (με ηχητικό)

Συνεχίζουμε με τα ηχητικά ντοκουμέντα από τους εορτασμούς των Θεοφανείων στο Βατοπαίδι. Δημοσιεύουμε τον Πολυέλεο από την Αγρυπνία των Θεοφανείων, και τα τέσσερα μέρη, όπως τα έψαλλε ο χορός των Βατοπαιδινών Πατέρων. Το «Δούλοι Κύριον», ήχος πλ. δ΄, μέλος Χουρμουζίου Χαρτοφύλακος. «Εξομολογείσθε» και «Εκλογή» κατά την αγιορειτική προφορική παράδοση. «Δόξα» και «Και νυν» της Περισσής, ήχος δ΄ άγια, μέλος Γεωργίου Ρυσίου. Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Η παγωμένη οδύσσεια ενός σκύλου

Ο σκύλος που γύρισε από το κρύο δέχεται τη φροντίδα κτηνιάτρου στο λιμάνι του Γκντανσκ (ΑΡ/ΜΑCΙΕJ CΖΟSΚΑ)

Αφού ταξίδεψε 120 χιλιόμετρα επάνω σε κομμάτι πάγου που κατέβαινε τον ποταμό Βιστούλα, σώθηκε από πολωνέζικο ναυαγοσωστικό στη Βαλτική, στις εκβολές του ποταμού, 24 χιλιόμετρα ανοιχτά από το Γκντανσκ της Πολωνίας. Ετσι τελείωσε η απίστευτη περιπέτεια ενός σκύλου, μια οδύσσεια στον πάγο, χωρις τροφή, σε θερμοκρασίες-20 βαθμών Κελσίου.

Τον είχαν δει για πρώτη φορά το περασμένο Σάββατο στο Γκρουτζιάτζ, στην ενδοχώρα, 100 χλμ. από τον κόλπο του Γκντανσκ, τότε όμως δεν μπόρεσαν να τον σώσουν γιατί ο πάγος ήταν λεπτός και δεν τολμούσαν να περπατήσουν στο ποτάμι. Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Sf. Ioan Gură de Aur – reformatorul (Ρουμανικά, Romanian)

Astăzi, iubiţii mei, este sărbătorit corifeul sfinţilor predicatori din toate veacurile. Este sărbătorit Sfântul Ioan Gură de Aur.

Multe sunt laturile din care poate fi cercetată viaţa şi propovăduirea acestuia. Una din aceste laturi o voi expune iubirii voastre. Şi aceasta este: Ioan Gură de Aur – reformatorul.

***

Sfântul Ioan Gură de Aur îşi dorea o societate ideală. O societate în care să predomine cu desăvârşire voinţa Părintelui ceresc, o societate – împărăţie a lui Hristos. Nu a spus cum auzi azi: o, frate, cu mine se va schimba lumea? El credea că până şi un singur om, când are în el foc, poate să contribuie la îndreptarea societăţii. Şi se lupta inflexibil.

Arma lui era cuvântul lui Dumnezeu, sabia Duhului. Stabilise diagnosticul şi a început terapia. Nu de la frunze şi de la ramuri. A descoperit rădăcinile şi s-a aplecat asupra lor. Şi care sunt rădăcinile societăţii?

Prima este FAMILIA. De acolo a început Gură-de-Aur. Credea că Nunta este o taină, că ceea ce uneşte pe bărbat şi femeie nu sunt cuvintele goale, frumuseţea trupească, banul, ci virtutea.

Cei mai mulţi tineri caută să-şi găsească mirese bogate. Zice: Nu „cu obiceiuri bune”, ci „cu venituri bune”. El era împotriva zestrei, împotriva vânătorilor de zestre, împotriva acelor obiceiuri care transformă Taina Nunţii într-un act comercial. Era chiar şi împotriva logodnei îndelungate. Te-ai hotărât, zice, să o căsătoreşti pe fata ta? Grabnică Nuntă! Logodnele care ţin luni şi ani nu sunt bune. Desele schimbări sunt ale diavolului.

Şi-a îndreptat atenţia şi spre educarea copiilor. Nu te voi numi mamă, zice, pentru că naşti. Nasc şi animalele. Te voi numi mamă, dacă pe cel care l-ai născut, îl faci înger, dacă pe copilul tău îl înveţi să facă semnul crucii şi primul cuvânt pe care îl va spune este Dumnezeu.

Şi altceva. În casă pot să lipsească multe. Ceea ce nu trebuie să lipsească din nicio casă, zice, este Evanghelia. Nu doar îmbrăcată în aur şi cu icoane; ci în fiecare seară să deschideţi şi să citiţi o pagină şi să încercaţi să le puneţi în practică. Unde se citeşte şi se trăieşte Evanghelia, acolo diavolul nu poate să reziste.

Însă nu ajunge să încerce doar mama şi tata. Trebuie să ajute şi SOCIETATEA. Dar societatea este stricată. Şi cea mai sensibilă parte a societăţii sunt copiii. La două lucruri luaţi aminte la copii: urechiuşele şi ochişorii lor. În timpul Sfântului Ioan Gură de Aur existau teatre. Acolo, femeiuşti păcătoase dansau imoral. Predicile le făcea împotriva teatrelor şi a dansurilor! Va rămâne istoric acel cuvânt care zice: „Unde este dansul, acolo este diavolul”. Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Αναρτήθηκε στις 01 Ιανουάριος, Românesc. Leave a Comment »

Cei Trei Ierarhi – model de luptători (Ρουμανικά, Romanian)

Biserica noastră Ortodoxă este ca o grădină. În ea se găsesc flori cu bună-mireasmă nemuritoare. Flori duhovniceşti sunt şi cei Trei Ierarhi, pe care îi sărbătorim astăzi – Sfinţii Vasile, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur.

Astăzi îi vom privi pe aceşti sfinţi ca luptători. Pentru că viaţa aceasta este o luptă şi un război. Cei Trei Ierarhi au fost modele de luptători.

***

Şi epoca lor a fost marcată de defecte, răutăţi, patimi, crime, scandaluri, rătăciri, erezii…, dar ei n-au fost atraşi. S-au împotrivit. S-au războit. În felul acesta au devenit modele ale luptătorilor taberei creştine.

Marele Vasilie s-a născut în Cezareea Capadociei. A fost foarte bine pregătit intelectual. Douăzeci de ani a studiat la Atena. Acolo l-a întâlnit pe prietenul său nepreţuit Grigorie, iar prietenia aceasta i-a ocrotit de stricăciunea cetăţii. În Atena erau adunaţi toţi copiii bogaţi; părinţii le trimiteau bani, iar ei îi cheltuiau. Acolo existau şi femei stricate. Dar cei doi prieteni au rămas ca nişte crini în mijlocul spinilor.

Din Atena, Vasilie s-a întors în Cezareea. Atunci domina arianismul. Împăratul l-a trimis pe Modest să-i constrângă pe episcopi să semneze. Toţi au semnat declaraţia că sunt arieni. A ajuns şi în Cezareea. – Ce vrei?, îl întreabă Marele Vasilie. – O semnătură. – Nu se poate. Împăratul meu îmi interzice să semnez aşa ceva. – Nu te temi de împărat? – Ce-o să-mi facă? – Îţi va confisca averea sau te va trimite în exil sau la moarte! Marele Vasilie a răspuns: – Şi altceva mai rău mai ai? Confiscarea averii? Nu am decât o rasă şi câteva cărţi. Exil? „Al Domnului e pământul şi plinirea lui” (Psalmul 23, 1); oriunde aş merge, exilat sunt. Moarte? Pentru mine moartea este o binefacere. Nu cedez… A auzit Modest şi s-a mirat.

Împotrivire în Atena ca student, împotrivire şi în Cezareea ca episcop în faţa lui Modest şi a împăratului. Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Αναρτήθηκε στις 01 Ιανουάριος, Românesc. Leave a Comment »

Παραμύθι μαγικό

Σαν παιδί παίζω στην άμμο

και χαράζω πάνω μια καρδιά χρυσή

κι από λουλουδένιο κάμπο

χρώματα θα βάλω μέσα στη ζωή Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Το θάρρος και η πίστη πάντα θάβονται στον ίδιο τάφο!!!

Η ψευδοεπιστήμη και η ψευδοθεολογία εχθρεύονται την πίστη, γιατί η ψευδοεπιστήμη δημαγωγεί εναντίον της πίστης, και η ψευδοθεολογία δημαγωγεί εναντίον της επιστήμης. Η ψευδοεπιστήμη παίρνει τις χείριστες και πρωτογενείς μορφές της πίστης, αυτές τονίζει σαν πίστη γενικώς, αυτές κριτικάρει και αυτές αρνείται. Η ψευδοθεολογία πάλι έχει μάτια μόνο για καταχρήσεις των επιστημονικών εφευρέσεων και ανακαλύψεων, γενικεύει αυτές τις καταχρήσεις και αρνείται την επιστήμη. Τον τελευταίο αιώνα εξελίχθηκαν σημαντικά οι φυσικές και οι τεχνολογικές επιστήμες. Οι σοβαροί άνθρωποι αυτό το χρησιμοποίησαν για εμβάθυνση, ενώ οι γραφικοί για να κάνουν πιο ρηχή τη ζωή. Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Ο άνθρωπος είναι ό,τι τρώει

Το 1848 ο υλιστής φιλόσοφος Φόϊερμπαχ, θέλοντας να σερβίρει τις αντιθρησκευτικές του ιδέες, δημοσίευσε τα «Μαθήματα περί της ουσίας της θρησκείας». Εκεί, ανάμεσα στα άλλα, έγραψε και την εξής εξυπνάδα:

«Η ανθρώπινη τροφή είναι η βάση της ανθρώπινης μόρφωσης, του πολιτισμού και του εξευγενισμού του ανθρώπου. Αν θέλετε να καλυτερεύσει ο κόσμος, τότε, αντί να του δίνετε συμβουλές να μην αμαρτάνει, να τον τρέφετε καλλίτερα. Διότι τελικά, ο άνθρωπος είναι ό,τι τρώει». Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »