Gheronda Dionisie, părintele orb de la schitul Colciu și cuvântul său luminos – 2

DI01-up

În toți acești ani, presupun că ați avut parte și de clipe bune și de clipe grele. Ați avut de dus și o luptă duhovnicească, dar și o luptă trupească, pentru supraviețuire. Ce ne puteți spune despre viața sfinției voastre până în prezent?

Din punct de vedere duhovnicesc, am petrecut bine, plăcut. Am avut mulți bătrâni înduhovniciți, care ne-au ghidat mereu pe drumul cel bun. Noi aveam convingerea că prin gura lor ne vorbește Însuși Dumnezeu. De aceea, făceam ascultare totală față de ei și astfel ne era bine. În rest, am avut parte și de bune și de rele. Ba am avut de-a face cu rebelii, ba cu nemții. Pe atunci, am trăit vremuri grele. Câteodată nu aveam nici pâine. Îmi amintesc că odată ne-a dat un bătrân două lire și, întrucât nu aveam ce mânca, ne-am dus la o chilie care aparținea de mănăstirea Ivíron și am cumpărat niște porumb de o liră. Erau vremuri foarte grele. Mulți greci din afara Sfântului Munte au murit de foame. Odată, s-a întâmplat să trec prin Tesalonic, unde am văzut un copil care cerea trecătorilor ceva de mâncare. Lumea care trecea pe lângă el, vrând să-l ajute, îi dădea mărci germane, dar nu puteai găsi nicăieri pâine de cumpărat. Până să se găsească cineva care să-i dea o bucată de pâine, a murit, săracul. Cât m-am întristat! În general, au murit mulți de foame. Însă aici, în Sfântul Munte, ne-a păzit Maica Domnului. Mai cu ierburi, mai cu una alta, n-am auzit să moară cineva de foame. Oricum a fost greu, tare greu. Ne-a ajutat Maica Domnului și încă ne mai ajută.

Gheronda Dionisie, părintele orb de la schitul Colciu și cuvântul său luminos – 1

DI02-up

Gheronda Dionisie, de origine română, a venit în Sfântul Munte în anul 1926, la vârsta de 17 ani. De opt ani este orb. În interviul pe care ni l-a acordat, vorbește despre greutățile primilor ani, despre nevoința trupească, dar și despre roadele vieții duhovnicești. Cuvântul său fățiș, curat și empiric oferă răspunsuri răspicate la întrebările referitoare la Ortodoxia de astăzi, la problemele familiei contemporane, la viața monahală a călugărilor aghioriți, precum și la problemele pelerinilor veniți în Sfântul Munte. În toți acești ani de când trăiește în grădina Maicii Domnului, nu încetează să-I mulțumescă Sfintei Fecioare și lui Dumnezeu pentru binecuvântările și binefacerile primite în viața sa.

Cum să vă distrugeţi practic copilul

De mic, să nu-i refuzaţi nimic. Daţi-i tot ce doreşte, tot ce cere, mai cu seamă atunci când stăruie cu încăpăţânare şi plânge. Astfel va creşte şi va crede că ceilalţi îi sunt datori mereu şi întru toate, că are doar drepturi.

Când începe să înjure şi să spună nerozii, dumneavoastră să râdeţi. Astfel îi veţi da de înţeles că este foarte deştept.

Să nu-i spuneţi niciodată: „Asta-i rău!” Aşa spun doar cei de modă veche, cu mentalităţi depăşite şi înguşti la minte. Când, mai târziu, va întâmpina greutăţi în viaţa sa şi va suferi, atunci va fi convins cu desăvârşire că societatea îl nedreptăţeşte… Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Αναρτήθηκε στις Românesc. Leave a Comment »

«Unde este Dumnezeu, mamă? Unde este Dumnezeu, tată? Nu vedeţi că înnebunim fără El?» ( scrisoare de adio)

„ Salvaţi sufletele noastre” , S.O.S….., aşa a îndrăznit să scrie cineva pe peretele closetului de la liceu ( printre toate celelalte porcării sexuale)… Da, acesta e strigătul meu nerostit, poate strigătul generaţiei mele, înnăbuşit în inimile noastre, sub mormanele de gunoi ale vieţii de zi cu zi, de chiştoace şi sticle goale, de prezervative şi seringi; de decibelii muzicii date la maxim, de buzele şi corpul celui îmbrăţişat nu din dragoste ( ce e aia poate că nu ştiţi nici voi!), ci din disperarea aceea scârboasă a bătrânilor neputincioşi, de a nu fi singuri! Da, acesta e adevărul nostru, partea cea nobilă şi frumoasă din noi, şi nu putem să-l scriem decât pe pereţii veceului!

De câte ori deschidem gura sau întindem mâna către voi ne trataţi ca pe nişte cerşetori: ne daţi repede bani sau dulciuri sau ţoale ca nu cumva să ne iasă de pe buze strigătul acesta periculos care v-ar pune în cea mai jenantă postură din viaţa voastră, aceea de a nu şti pentru ce trăiţi sau care e sensul vieţii la care ne-aţi chemat, născându-ne; ori ca nu cumva mâna întinsă să cerşească Adevărul pe care nu-l cunoaşteţi, asta fiind maximum de onestitate de care sunteţi în stare, pentru că în rest ne minţiţi fără probleme… De fapt, ne umpleţi şi nouă farfuriile cu ceea ce curge din televizoare… Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Αναρτήθηκε στις Românesc. Leave a Comment »

50+ Photos from the Feast of Humbleness – 50+ Φωτογραφίες από την γιορτή της ταπεινώσεως

The Feast of Saint Evdokimos – the feast of humbliness

Sărbătoarea Sfântului Evdokim – sărbătoarea smereniei

Η γιορτή του Αγίου Ευδοκίμου – η γιορτή της ταπεινώσεως

English

In the cycle «Spiritual Picture of the Day» we will offer a small glimpse from the feast of Saint Evdokimos which ended a while ago. It is the feast of the humbleness, the feast of the power to wish to remain unknown.

Saint Evdokimos is an unknown saint found in the Vatopaidi’s ossuary in 1840, during some reconstruction works. He was found by the beautiful fragrance of his holy relics. He was found dead in a prayer position with an icon of Virgin Mary on his chest. Judging from his clothes, he was dead 100 – 150 years before. From then, the saint does many miracles to the ones who pray to him.

..but besides that, there is a very important aspect: he knew that he will die and he went away from the glory of the humans to be with God. Only with God. And God accepted him.

Nowadays, we do exactly the opposite: we go away from the true glory which came only from God and hunt the vain glory that comes from humans – soap bubbles which is several seconds disappear in the thin air.

Perhaps God urges us to bend our knees in front of the virtue of humbleness of this unknown saint and ask for his help, in order to show us that we are in the wrong way.

See the photos to convince for yourself.

Romanian

În ciclul „Fotografia Duhovnicească a Zilei” vă oferim o mică privire din sărbătoarea Sfântului Evdokim ce s-a terminat cu puțin timp în urmă. Este sărbătoarea smereniei, sărbătoarea puterii de a rămâne necunoscut.

Sfântul Evdokim este un sfânt necuonscut găsit în osuarul Mănăstirii Vatoped în 1840, în timpul unor lucrări de reconstrucție. Sfântul a fost găsit datorită miresmei extraordinare a sfintelor sale moaște. A fost găsit mort, în poziție de rugăciune cu icoana Maicii Domnului pe piept. Judecând după hainele sale, sfântul a adormit întru Domnul în urmă cu 100 – 150 de ani. De atunci, sfântul face multe minuni celor ce i se roagă.

…însă dincolo de asta, lucrul cel mai important este faptul că el știa că va muri și a plecat departe de slava oamenilor pentru a fi cu Dumnezeu. Numai cu Dumnezeu. Și Dumnezeu l-a primit.

Astăzi, noi facem exact contrarul: ne îndepărtăm de slava cea adevărată care vine de la Dumnezeu și vânăm slava deșartă care vine de la oameni – bule de săpun care dispar în câteva secunde…

Poate că Dumnezeu ne îndeamnă să îngenunchem în fața smereniei acestui sfânt necunoscut și să-i cerem ajutorul cu scopul de a ne arăta că suntem pe un drum greșit.

Vedeți fotografiile ca să vă convingeți singuri.

Greek

Στην σειρά των «Πνευματικών φωτογραφιών της ημέρας» σας δίνουμε τη δυνατότητα να δείτε κάτι από την γιορτή του αγίου Ευδόκιμου που τελείωσε πριν από λίγο. Είναι η γιορτή της ταπεινότητας, η γιορτή της δύναμης να ευχόμαστε να παραμένουμε άγνωστοι.

Ο άγιος Ευδόκιμος είναι ένας άγνωστος άγιος που βρέθηκε στο οστεοφυλάκιο του Βατοπαιδίου το 1840 κατά την διάρκεια εργασιών ανακατασκευής. Βρέθηκε χάρη στην ευωδία που ανέδιδαν τα άγια λείψανα του. Όταν τον βρήκαν, ήταν σε γονατιστή στάση προσευχής κρατώντας μια εικόνα της Παναγίας στο στήθος του. Κρίνοντας από τα ρούχα του, είχε κοιμηθεί πριν από 100-150 χρόνια. Από τότε, ο άγιος επιτελεί πολλά θαύματα σε αυτούς που προσεύχονται σε αυτόν.

Όμως εκτός από αυτό, το σημαντικότερο είναι ότι ήξερε ότι θα αποδημήσει εν Κυρίω και απομακρύνθηκε από την «δόξα» του κόσμου, για να είναι κοντά στον Θεό. Μόνος με τον Θεό. Και Εκείνος τον δέχτηκε κοντά Του.

Σήμερα κάνουμε ακριβώς το αντίθετο: Απομακρυνόμαστε από την αληθινή δόξα που προέρχεται μόνο από τον Θεό και κυνηγούμε την εφήμερη ανθρώπινη «δόξα» – σαπουνόφουσκες που σκάνε σε μερικά δευτερόλεπτα…

Ίσως ο Θεός μας προτρέπει να λυγίσουμε τα γόνατά μας μπροστά στην αρετή της ταπεινοφροσύνης του αγίου και να ζητάμε την βοήθειά του για να μας δείξει ότι είμαστε στον λάθος δρόμο.

Δειτε τις φωτογραφίες για να πειστήτε μόνοι σας.

Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Sfanta Parascheva

Αναρτήθηκε στις Πολυμέσα - Multimedia, Românesc. Ετικέτες: . Leave a Comment »

Spiritual Picture of the Day (S.P.O.D) – Πνευματική Φωτογραφία της Ημέρας (Π.Φ.Η.) (24)

English

Yes, working hard together is a source of joy. Working hard together means practical love, and this brings God’s grace in a very practical way. The one who has this experience is a happy man.

But unfortunatelly we don’t have the courage to serve others, to try to love others…See photo

Romanian

Da, a lucra împreună din greu e o sursă de bucurie. A lucra împreună înseamnă dragoste practică și aceasta aduce harul lui Dumnezeu într-un mod foarte concret. Cel care are această experiență este un om fericit.

Însă din păcate nu avem curajul să-i slujim pe ceilalți, să încercăm să-i iubim pe ceilalți.

Greek
Δυστυχώς όμως δεν έχουμε το θάρρος να θέτουμε τον εαυτό μας στην υπηρεσία, στη διακονία των άλλων, να αγαπάμε τους άλλους….Ναι, το να δουλεύεις σκληρά, είναι αιτία χαράς. Το να δουλεύεις σκληρά μαζί με κάποιον είναι δείγμα έμπρακτης αγάπης και αυτό φέρνει αισθητά την χάρη του Θεού. Αυτός που έχει αυτή την εμπειρία είναι ευτυχισμένος. Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »