Arhanghelul Mihail – Archangel Michael (video)

Symbolism: The Archangel Michael is in excellent light fighter, which triumphs over evil forces obscurity. The icons, he takes in hand a balance to weigh the facts people Judgment day and a sword with which Satan and submit it to the powers of darkness. It is often represented defeating a dragon.

Watch the video…

Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Arhanghelul Rafael – Archangel Raphael (video)

Of the three archangels, Raphael is first named in the Bible. He appears not only in the Book of Tobias, written in the early II before Jesus, in which he is the main hero. In this story telling, beautifully told, he presented the appearance of a young man named Azarias. Unlike other spirits cunning acting aiming to keep their secret identity, wearing an angel not be accused of hypocrisy: thus, if Raphael means God heals, the pseudonym adopted Azarias – translates into God saves, which is almost the same.

Watch the video…

Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Arhanghelul Gabriel – Archangel Gabriel (video)

Gabriel is the messenger of God’s Word. His name means «God is my strength.» He is bringing them to know the mystery of reincarnation of souls to be born and we instruct us all in terms of gifts and our spiritual mission in this world. He is the protector of children and takes care of the child in each soul of us, it is prevented from ever increasing, or is injured and needs love. He is helping us to awaken the child inside with words full of love and tenderness.

Hand of protection is always there to protect what is naturally and easily in November. In all religions, Gabriel is considered the most important divine messenger. He is tireless in transmitting the Word of God to those who will listen and we will respect the divine essence of themselves. He is known as the Ambassador and Humanity, Angel revelations, he who gives good news, justice and divine compassion. He is an Angel of Joy and Spirit of Truth.

Watch the video…

Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Βαρθολομαίος «Σας φέρομεν εκ Κωνσταντινουπόλεως τας ευλογίας της Μητρός Εκκλησίας»

Στο Βουκουρέστι αφίχθη ο Οικουμενικός Πατριάρχης κ. Βαρθολομαίος, ο οποίος πραγματοποιεί από σήμερα τετραήμερη επίσκεψη στην Εκκλησία της Ρουμανίας, με αφορμή την συμπλήρωση 1685 χρόνων από την Α’ εν Νικαία Οικουμενική Σύνοδο (325), 125 ετών από την επίσημη ανακήρυξη της αυτοκεφαλίας της Ορθοδόξου Εκκλησίας της Ρουμανίας (1885) και 85 ετών από την ανύψωσή της σε Πατριαρχείο (1925).

Ομιλία Οικουμενικού Πατριάρχη κατά την άφιξη στο Βουκουρέστι:

Δόξα τω Αγίω Θεώ, ο Οποίος μας αξιώνει και πάλιν να υπαντήσωμεν αλλήλους!

Ευχαριστούμεν θερμώς δια τους ευγενείς και πλήρεις αγάπης λόγους της προσφωνήσεώς Σας, Μακαριώτατε. Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Viata Sfanta Parascheva

Această cu adevărat mare şi vestită între femei, Cuvioasa şi pururea pomenita Parascheva s-a născut într-un sat al Traciei, numit şi din vechime şi acum Epivata. Părinţii fericitei erau de neam bun şi măriţi, înavuţiţi cu multe averi; mai mult însă îi mărea şi îi îmbogăţea dreapta credinţă în Dumnezeu şi vrednicia de a se numi creştini. Aceştia dar, aducînd la lumină pe Cuvioasa, întîi au renăscut-o prin scăldătoarea cea dumnezeiască a Botezului, apoi, înaintînd pe cale, o învăţară toată îmbunătăţirea şi aşezarea cea după Dumnezeu.

După ce a trecut la al zecelea an, ades ea mergea cu mama sa la biserica Preacuratei Născătoare de Dumnezeu şi a auzit aceste dumnezeieşti binevestiri: «Cel ce voieşte să vină după mine, să se lepede de sine şi să ridice crucea sa şi să urmeze Mie». Îndată fiind cuprinsă de aceasta şi ieşind din biserică, a întîlnit un sărac; ascunzîndu-se de maica sa şi dezbrăcînd hainele strălucite şi luminate ce le purta, le-a dat lui şi ea a îmbrăcat pe ale aceluia, luîndu-le pe acestea cu oarecare meşteşugire înţeleaptă. Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

„Muzica psaltică bizantină este muzica îngerilor” (II) (Ρουμανικά, Romanian)

Continuăm publicarea unor fragmente bilingve din slujbe la Mănăstirea Vatopedi cu „Robii Domnului” de Petru Lambadariu pe Glas 5. În strana românească grupul psaltic bizantin din Oradea, condus de dl. Mihail Dragoş.

Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

„Muzica psaltică bizantină este muzica îngerilor” (I) (Ρουμανικά, Romanian)

Grupul psaltic bizantin din Oradea, condus de dl. Mihail Dragoş, a vizitat Mănăstirea Vatopedi pentru câteva zile şi a bucurat obştea mănăstirii şi pelerinii prezenţi la sfintele slujbe cu o psalmodie care dovedeşte că Ortodoxia este dincolo de naţiune, că muzica bizantină poate crea un mediu de rugăciune comun care depăşeşte barierele limbii şi arată astfel ecumenicitatea dreptei noastre credinţe.

Pentru început publicăm Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Psalmul 19 (Ρουμανικά, Romanian)

Prophet and King David

La sfârşit, psalm lui David

Să te audă Domnul în ziua necazului, să te apere numele Dumnezeului lui Iacov. 2Să-ţi trimită ţie ajutor din locaşul Său cel sfânt şi din Sion să te sprijinească pe tine. 3Să pomenească toată jertfa ta şi arderea de tot a ta să fie îngrăşată. 4Să-ţi dea Domnul după inima ta, şi tot sfatul tău să-l plinească. 5Bucura-ne-vom de scăparea ta şi întru numele Domnului Dumnezeului nostru ne vom mări. 6Să împlinescă Domnul toate cererile tale. Acum am cunoscut că a mântuit Domnul pe unsul Său. 7Îl va auzi pe el din cerul cel sfânt al Său, întru puteri este mântuirea dreptei Sale. 8Aceştia cu care şi aceştia cu cai, iar noi numele Domnului Dumnezeului nostru vom chema. 9Ei s-au împiedicat şi au căzut, iar noi ne-am sculat şi ne-am îndreptat. 10Doamne, scapă pe împăratul şi ne auzi pe noi în orice zi Te vom chema.
Αναρτήθηκε στις Psaltirea, Românesc. Leave a Comment »

Vizita Mitropolitului Moldovei, Î.P.S. Teofan, la Mănăstirea Vatoped (Ρουμανικά, Romanian)


Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Înaltpreasfinţitul Teofan a vizitat începând din 11 iunie Sfântul Munte. S-a oprit la Schitul Românesc Prodromu, la Sfânta Mănăstire Sf. Pavel şi la Sfânta Mare Mănăstire Vatoped. Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Ο Μητροπολίτης Μολδαβίας Θεοφάνης στο Βατοπαίδι (βίντεο – video)

VatopaidiFriend: Αναρτούμε στο ιστολόγιο μας στιγμιότυπα από την υποδοχή που έγινε από τoυς πατέρες της Μονής Βατοπαιδίου στον Μητροπολίτη Μολδαβίας και Μπουκοβίνας κ.κ. Θεοφάνη, ο οποίος είναι ο δεύτερος τη τάξει Μητροπολίτης του Πατριαρχείου Ρουμανίας μετά τον Πατριάρχη.

Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Adorarea mamonei (Ρουμανικά, Romanian)

Predica Mitropolitului Augustin de Florina la Duminica a III-a a lui Matei

Aţi ascultat, iubiţii mei, Sfânta şi Sfinţita Evanghelie. Ce ne spune? Ne spune că nu trebuie să devenim sclavi, sclavi ai “mamonei” (Matei 6, 24). Dar cine este acest ”mamona”?

***

Oamenii de astăzi se împart după credinţă în două categorii. O categorie sunt necredincioşii, cei care zic că nu există Dumnezeu. Să nu credeţi că oamenii de ştiinţă sunt cine ştie ce. Adevăraţii oameni de ştiinţă care au făcut descoperiri, cred în Dumnezeu. Cei de aici, care sug minciuna că nu există Dumnezeu, sunt nişte tineri studenţi care prin mii de chinuri au luat o hârtie şi de atunci au închis cărţile, stau la cafenele picior peste picior, joacă cărţi, fumează, vorbesc în deşert, ruşinos şi porcos. Aceştia zic că nu există Dumnezeu şi încearcă să dezrădăcineze şi din inima altora cea mai nobilă floare, credinţa în Hristosul nostru. Într-un sat, o bătrână de 80 de ani se primejduia să moară. De asta a aflat preotul – păstor bun – şi s-a dus să o grijească. Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Αναρτήθηκε στις Românesc. Leave a Comment »

Cipru, insulă creştină (Ρουμανικά, Romanian)

Iubiţii mei, pentru a răspândi pretutindeni Evanghelia, Hristos a avut nevoie de colaboratori. Ca un Dumnezeu ce era putea, desigur, să poruncească îngerilor şi arhanghelilor să coboare pe pământ, cum a coborât El însuşi de altfel, ca să se ducă în cetăţi şi în sate, să meargă în întreaga lume şi să propovăduiască Evanghelia. Îngeri şi arhangheli propovăduitori ai Evangheliei! Ce privelişte măreaţă ar fi fost aceasta! Să vadă oamenii un înger cu aripi cu totul albe propovăduind învăţătura creştină! Nimeni n-ar mai fi putut să spună atunci, că oameni păcătoşi şi nevrednici propovăduiesc Evanghelia. Dar aşa cum observă undeva Sfântul Ioan Gură de Aur, dacă un înger ar fi propovăduit cuvântul lui Dumnezeu şi ar fi săvârşit Sfintele Taine, cine ar mai fi îndrăznit să se apropie? Îngerii, deoarece nu au căzut în păcat şi au rămas lângă Dumnezeu duhuri curate şi neîntinate, ca preoţi şi propovăduitori ai Evangheliei, ar fi fost aspri faţă de oamenii păcătoşi. Ar fi ţinut sabie şi ar fi fost gata să pedepsească orice abatere omenească. Şi astfel, noi, oameni păcătoşi, care cădem zilnic în felurite păcate, ne-am fi temut să mergem la biserică, să ascultăm predica de la înger şi să ne mărturisim îngerului.

De aceea, Hristos, aici, pe pământ, nu Şi-a ales drept colaboratori pe îngeri şi pe arhangheli, ci şi-a ales oameni. A ales dintre oameni doisprezece, ca să fie colaboratorii Săi. Cei doisprezece apostoli nu au fost sfinţi de la început. Aveau răutăţi şi neputinţe, aşa cum avem şi noi. Cădeau în păcate. Unul din ei, Petru, într-o clipă s-a lepădat de Hristos. Un altul, Toma, a arătat necredinţă în Învierea Lui. Şi aproape toţi, când evreii L-au arestat pe Hristos, au manifestat laşitate şi s-au risipit şi L-au lăsat singur pe Hristos. Aşadar, din propria experienţă, apostolii ştiau cât de neputincios este omul şi câtă nevoie are de mila lui Dumnezeu. De aceea, erau foarte compătimitori faţă de semenii lor păcătoşi. Vedeau în ei înşişi cât de mult îl iubeşte Hristos pe omul care se pocăieşte. Şi această iubire a lui Hristos s-au dus să o propovăduiască în lume. Pavel zicea: Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Αναρτήθηκε στις 06 Ιούνιος, Românesc. Leave a Comment »

Marea şi pescarii de oameni (Ρουμανικά, Romanian)

În vremea aceea Iisus umbla pe lângă Marea Galileei…” (Matei 4 ,18)

Iubiţii mei, aţi auzit Evanghelia? Întreb, pentru că mulţi au urechi, dar nu numai că nu vor să asculte Evanghelia, ci îşi bat şi joc de ea. Zic: Evanghelia s-a învechit, astăzi nu mai este valabilă…

Acestea le zic oamenii aşa-numiţi cultivaţi. Au învăţat ceva carte, să scrie şi să citească, au primit o hârtie şi-şi închipuie că au rezolvat toate problemele şi că numai mai au nevoie de acum de Dumnezeu. Şi în zilele noastre aceştia s-au înmulţit. Evanghelia a fost pentru „în vremea aceea”, – zic ei cu ironie. Ce le vom răspunde?

Odată, pe când eram în Tesalonic, păşind pe drum am văzut pe cineva căţărându-se pe un stâlp de telegraf, şi de acolo scuipând continuu.

– Ce faci acolo? i-au strigat.

– Voi stinge soarele! zice.

Nu era în toate minţile. Aşadar, dacă e nebun, cel ce va crede că prin nebunia lui va stinge până şi soarele – care desigur că odată se va stinge singur, ca şi candela -, incomparabil mai nebuni sunt cei care cred că prin cuvintele lor vor putea să stingă Evanghelia lui Hristos, care este Soarele cel Neapus.

Despre Domnul nostru Iisus Hristos zicem Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Αναρτήθηκε στις Românesc. Leave a Comment »

Un creştin filosof (Ρουμανικά, Romanian)

Predica Mitropolitului Augustin de Florina la pomenirea Sfântului Iustin, Martirul şi Filosoful

Iubiţii mei, pe Hristos, când a început să propovăduiască, L-au urmat pescari, muncitori, păstori, femei şi copii nevinovaţi. Oamenii care erau învăţaţi şi bogaţi şi deţineau poziţii şi funcţii, în marea lor majoritate au rămas departe de Hristos. L-au dispreţuit, au râs de El, L-au hulit, L-au calomniat şi în orice fel au încercat să-L înjosească înaintea poporului. Vedeţi? Aceştia erau importanţi, iar Hristos era un nimic! Puţini doar, foarte puţini din înaltele trepte sociale au crezut şi L-au urmat pe Hristos, precum Iosif din Arimateea şi Nicodim, oameni bogaţi şi sfetnici, care s-au învrednicit să facă pogorârea de pe Cruce şi înmormântarea lui Hristos.

Ceea ce I s-a întâmplat lui Hristos, li s-a întâmplat şi apostolilor. La predica lor alerga popor mult. Săraci, agramaţi, oameni harnici şi îndureraţi, aceştia, îndeosebi, au crezut în predica apostolilor şi din ei s-au alcătuit primele Biserici ale lui Hristos. Din ceilalţi, bogaţi, învăţaţi, demnitari, puternici, puţini au crezut în predica apostolilor, număraţi pe degete. Apostolul Pavel a observat acest fenomen şi într-o epistolă a sa către creştinii din Corint scria: „Priviţi, fraţii mei, cine se află în biserică; se află bogaţii, învăţaţii, aristocraţii, cei puternici, cei mari şi grozavi? Nu. Doar câţiva dintre aceştia se află între noi. Ceilalţi sunt oameni săraci şi simpli» (I Corinteni 1, 26 şi următoarele).

Şi dacă ne vor întreba care este pricina pentru care nu au crezut în Hristos cei bogaţi, învăţaţi şi cei puternici ai pământului, răspundem: Pricina necredinţei acestor oameni este Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Αναρτήθηκε στις 06 Ιούνιος, Românesc. Leave a Comment »

Să-L mărturisim pe Hristos (Predică la Duminica I după Rusalii) (Ρουμανικά, Romanian)

Oricine va mărturisi întru Mine înaintea oamenilor şi Eu voi mărturisi întru el înaintea Tatălui Meu care este în ceruri…” (Matei 10, 32)

Iubiţii mei, voi încerca să tâlcuiesc în cuvinte simple acest cuvânt al Evangheliei, cu nădejdea că există urechi gata să primească sămânţa cea cerească.

***

Ce înseamnă aceste cuvinte? Dacă-L iubeşti pe Hristos, Îl vei propovădui – Îl vei mărturisi. Şi dacă tu Îl mărturiseşti, te va mărturisi şi El înaintea Tatălui Său celui Ceresc; altfel şi El se va lepăda de tine.

Când a spus aceste cuvinte Hristos? Le-a spus apostolilor Săi mai înainte de a-i trimite la propovăduire. Lăsaţi mrejele, a spus, şi mergeţi pretutindeni să propovăduiţi Evanghelia. Vă vor izgoni, veţi suferi chinuri, veţi fi ca nişte oi în mijlocul lupilor… Ia închipuiţi-vă doisprezece mieluşei într-o haită de lupi! Cine va învinge? Şi totuşi, mieluşeii aceştia nu doar că i-au învins pe lupi, dar şi pe lupi i-au făcut miei! Cum s-a întâmplat asta? Apostolii nu aveau arme. Unica lor armă a fost cuvântul. Au propovăduit şi L-au mărturisit pe Hristos înaintea tuturor. Mărturisire a credinţei! Datorie şi obligaţie a oricărui creştin. Apostolul Petru s-a temut şi s-a lepădat de Hristos. Nu am, zice, nici o legătură cu El. De frică s-a lepădat, dar atunci când a cântat cocoşul, s-a pocăit, a plâns şi apoi L-a mărturisit continuu. Aşadar, să-L mărturisim şi noi pe Hristos ca şi apostolii. Să nu ţinem credinţa noastră ascunsă în inima noastră. Sunt creştin, zici. Din ce voi înţelege însă că eşti creştin? Dacă Îl mărturiseşti pe Hristos. Unde să-L mărturisesc? “Înaintea oamenilor” (Matei 10,32). Mai precis în trei situaţii: Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Venirea Papei în Cipru scandalizează credincioşii (Ρουμανικά, Romanian)


Interviu luat de Antigona Solomonidou Drousiotou

Rezumat: Mitropolitul Limassol-ului, Athanasios se delimitează de poziţia oficială a Bisericii Ciprului în ceea ce priveşte vizita pe care o va face papa Benedict-16 în Cipru. Mitropolitul Athanasios declară deschis şi fără nici o teamă că este împotriva acestei vizite, deoarece papismul este o erezie, iar vizita papei îi va sminti pe creştinii evlavioşi. În acelaşi timp, crede că nu trebuie să avem nici o reacţie nepotrivită, necuviincioasă sau nepoliticoasă. Declară, însă, că el însuşi nu va lua parte la nicio festivitate.

De ce această vizită sminteşte Biserica ?

Cred că vizita papei în Cipru va provoca anumite probleme de conştiinţă multor creştini evlavioşi. Ar fi fost mai bine să nu vină, deoarece cred că nu ne avantajează cu nimic, până acum nu am văzut nici o intervenţie a Vaticanului în favoarea Ciprului. Deja s-au produs destule nelinişti de care nu aveam nevoie.

Ne paşte vreun pericol de pe urma αcestei vizite ?

Nu am spus că ne-ar paşte vreun pericol prin venirea papei, nu ne face să ne lepădăm de credinţa noastră sau să ne înstrăinăm de Biserica Ortodoxă. Doar spun că au fost date motive anumitor grupuri stiliste de a ne aduce învinuiri că cedăm uşor, că am renunţat la principiile credinţei ortodoxe, pentru destul de multă lume apărând anumite semne de întrebare. Bineînţeles, papa a fost chemat de Preşedintele ţării, iar Arhiepiscopul şi-a dat consimţământul.

Aţi discutat despre vizită în cadrul şedinţelor Sfântului Sinod ?

În cea mai recentă şedinţă, s-a pus problema participării/neparticipării episcopilor la întrunirile cu papa. Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? (Ρουμανικά, Romanian)

Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu singur eşti Dumnezeu care faci minuni” (Psalmul 76, 14-15)

Iubiţii mei, astăzi este mare sărbătoare şi praznic. Este sărbătorit Duhul. Nu doar Duhul. Există duhul cu „d” mic şi Duhul cu „d” mare.

În Sfânta Scriptură duh (cu „d” mic) se numeşte aerul, care este pe de-o parte nevăzut, dar este simţit prin lucrările sale. În alte locuri, duh este numit omul, sufletul omului, mai ales când se au în vedere cele mari şi înalte. De asemenea, duhuri nemateriale se numesc îngerii şi arhanghelii. Dar în vârful tuturor duhurilor imateriale este Dumnezeu. Aceasta este descoperirea Sfintei Scripturi. Acolo, există acel cuvânt foarte important pe care l-a spus Hristos lângă fântâna din Sihar: „Duh este Dumnezeu, şi cei ce I se închină trebuie să I se închine în duh şi în adevăr” (Ioan 4, 23). Duh este Dumnezeu. Şi Duh Sfânt (cu „d” mare) se numeşte în special a Treia Persoană a Dumnezeirii, a Dumnezeului Treimic. Adică Duhul cel Sfânt, pe Care-L sărbătorim astăzi nu este un mit, o poveste, o teorie, o idee platonică sau altceva, ci este o entitate, un ipostas, o persoană.

***

Fraţii mei, cine simte măreţia zilei de astăzi? Să fim sinceri. Reci şi indiferenţi stăm înaintea acestei mari taine. De ce? Ce se întâmplă? Răspund printr-un exemplu. Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Împărţirea după Dumnezeu (Ρουμανικά, Romanian)

„Deci s-a făcut împărţire în mulţime pentru El” (Ioan 7, 43)

Iubiţii mei, Biserica noastră, Biserica Ortodoxă nu este lucru omenesc; este un aşezământ de Dumnezeu lucrat. Şi astăzi sărbătoreşte ziua ei de naştere.

Pe faţada Catedralei Mitropolitane din Florina, a Sfântului Pantelimon, există un mozaic. Reprezintă Biserica în formă de corabie. Cârmaciul ei este Hristos. Ajutoare – apostolii şi clericii. Călători – toţi creştinii, iar vântul favorabil care umflă pânzele ei, este Sfântul Duh.

Însă corabia Bisericii de-a lungul veacurilor adeseori pluteşte pe furtuna, care ridică valuri ale rătăcirii şi ale necredinţei. Împărţirile lăuntrice ale ereziilor şi ale schismelor, prigoanele din afară din partea închinătorilor la idoli şi a necredincioşilor, dar şi intervenţiile statului – considerat creştin – provoacă de-a lungul vremurilor naufragiu. O imagine în mic a unui astfel de naufragiu au trăit, de pildă, credincioşii din patria noastră la sfârşitul anilor 80. Atunci s-a încercat slăbirea Bisericii printr-o nouă confiscare a averii ei mobiliare. Însă mai mare primejdie era ameninţarea autonomiei ei spirituale. Simpatiile şi antipatiile de partid au provocat în acele zile antipatie şi împărţire.

Şi doar atunci? De multe ori se creează situaţii asemănătoare. Şi unii, care cred că Biserica trebuie să fie întotdeauna supusă faţă de stat, ne spun: Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Contribuţia oferită umanităţii de Constantin cel Mare (Ρουμανικά, Romanian)

Iubiţii mei, o zi luminoasă şi plină de bucurie a răsărit astăzi, sărbătoarea Sfinţilor Constantin şi a mamei lui, Elena. Constantin şi Elena sunt două nume cunoscute şi populare nu doar naţiunii eline, ci întregii lumi ortodoxe. O mulţime de bărbaţi şi de femei poartă numele lor. Şi nu doar oameni simpli, ci şi principi şi regi, şi împăraţi, şi generali. De asemenea, multe biserici de la oraşe şi sate, capele şi paraclise au ca hram numele lor şi astăzi sărbătoresc. Sărbătoreşte şi frumoasa biserică a lor în Aminteos din Mitropolia Florinei, care a fost construită într-o perioadă de timp scurtă.

***

Sfântul Constantin a fost numit de istorie „Mare”. Şi acest epitet, care rar se conferă, nu este gratuit; nu este un titlu de nobil ca unele titluri ale împăraţilor din Occident. Corespunde realităţii, precum vom vedea.

Mare a fost numit şi la fel de demn şi slăvitul fiu al Makedoniei noastre, Alexandru. Şi a fost într-adevăr mare, pentru că prin relativ mica oştire macedoneană a reuşit să ajungă până în adâncurile Asiei, până la râul Gange, şi să întemeieze propriul imperiu, un imperiu care a răspândit sămânţa elinismului la marginile lumii şi a pregătit terenul pentru semănarea Evangheliei lui Hristos.

Dar opera Marelui Constantin este superioară operei marelui Alexandru. Pentru că marele Constantin a insuflat crearea unei civilizaţii creştine. Şi nu doar a zămislit ideea, ci s-a şi luptat neabătut pentru materializarea ei. Aşa a luat naştere statul său creştin, cunoscut în istoria universală cu numele de Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Αναρτήθηκε στις 05 Μάιος, Românesc. Leave a Comment »

Cele mai bune medicamente (Ρουμανικά, Romanian)

Predică a Mitropolitului Augustin de Florina la pomenirea Sfântului Talaleu – 20 mai

Iubiţii mei, Hristos este Doctorul, Doctorul sufletelor şi al trupurilor. Cine a crezut în Hristos şi n-a văzut minuni? Da, Hristos este Doctorul, unicul Doctor de trupuri şi de suflete. Asta o propovăduieşte Evanghelia. Vedem de pildă un bolnav imobilizat, cu desăvârşire paralitic – un mort neîngropat – care 38 de ani întregi a zăcut părăsit de prieteni şi rude, că este vindecat în câteva minute doar prin cuvântul lui Hristos: „Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă!” (Ioan 5,8). Care doctor, întreb, poate să facă o astfel de minune, de vindecare a unui paralizat? Niciunul.

Însă această putere de a vindeca bolnavi, această putere taumaturgică, pe care o are Hristos, o dă şi oamenilor Săi, oamenilor care cred cu adevărat în El şi trăiesc conform cu sfânta Sa voie. Mulţi Sfinţi au primit de la Hristos această putere taumaturgică şi au făcut minuni. Au vindecat bolnavi, ba chiar şi morţi au înviat.

Unul dintre Sfinţii care au avut harisma vindecării bolnavilor, a fost şi Sfântul pe care Biserica noastră îl sărbătoreşte pe 20 mai, pe Sfântul Talaleu. Acestui Sfânt, care nu este prea cunoscut, îi închinăm această omilie a noastră.

* * *

Aţi auzit vis-a-vis de insula Cipru se află un mic stat, Libanul. În Liban s-a născut, a trăit şi a activat în veacul al III-lea sub împăratul Numerian, prigonitorul creştinilor, Talaleu. Tatăl lui Talaleu era un creştin evlavios. Se spune că era şi cleric. Şi Talaleu a primit prima educaţie creştină în casa părintească. Talaleu a studiat la diferite şcoli şi a învăţat carte şi, în cele din urmă, a studiat Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Αναρτήθηκε στις 05 Μάιος, Românesc. Leave a Comment »

Lectură apostolică la Duminica Sfinţilor Părinţi de la Sinodul I Ecumenic (Ρουμανικά, Romanian)

(Faptele Apostolilor 20: 16-18, 28-36)

Evanghelistul Luca ne descrie în capitolul 20 din Faptele Apostolilor câteva din cele mai mişcătoare cuvinte ale Apostolului Pavel. Marele Apostol, ca părinte duhovnicesc, dă ultimele sale sfaturi preoţilor din Efes. Le repetă într-o atmosferă foarte încărcată de emoţie marile adevăruri: că Domnul şi Dumnezeul Iisus Hristos Şi-a câştigat Biserica Sa cu însuşi sângele Său; Biserica, care constituie Trupul lui Hristos, şi asupra căreia păstorii de la începutul şi până la sfârşitul istoriei, vor trebui să ia aminte, şi, desigur, la ei înşişi şi la întreaga turmă peste care Sfântul Duh i-a aşezat. Sunt atât de mari profunzimea şi înălţimea acestor adevăruri dumnezeieşti!

Apostolul neamurilor le prezintă „în cuvinte scurte” adevărurile creştine, dogmatice şi ecleziologice, şi, desigur, şi convingătoarea necesitate asupra grijii pastorale şi atenţiei alerte, pe care s-ar cuveni să le dovedească păstorii.

Însă ceea ce provoacă o mare impresie în continuare este profeţia pe care o anunţă Apostolul; o profeţie care este valabilă de-a lungul timpului ca o realitate sumbră: „Căci eu ştiu aceasta, că după plecarea mea vor intra, între voi, lupi îngrozitori, care nu vor cruţa turma.

Şi dintre voi înşivă se vor ridica bărbaţi, grăind învăţături răstălmăcite, ca să tragă pe ucenici după ei” (Faptele Apostolilor 20: 21-30).

Păstorii şi turma din toate timpurile nu sunt atât de cutremuraţi de faptul că se vor năpusti înşelătorii şi ereticii, ca alţi lupi sălbatici, ca să sfârtece turma cea cuvântătoare. Am spune că la aceasta se aşteaptă oricine. Ceea ce însă literalmente estompează orizontul şi face să apară norii negri ai deznădejdii este profeţia clară că: Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Predica Mitropolitului Augustin de Florina la Duminica Sfinţilor Părinţi de la Sinodul I Ecumenic (Ioan 17, 1-13) (Ρουμανικά, Romanian)

«Părinte Sfinte, păzeşte-i întru numele Tău pe cei pe care Mi i-ai dat, ca să fie una precum şi noi una suntem» (Ioan 17, 11)

Iubiţii mei, pământul nu este unica noastră locuinţă, ci a fost hotărât de Dumnezeu ca locuinţă temporară a noastră. Patria veşnică şi unica noastră locuinţă sunt cerurile. Pentru pământul acesta, care atât de mult ne ţine alipiţi cu plăcerile şi cu distracţiile lui, cu comorile şi cu desfătările lui, va veni o zi în care va fi distrus. Pentru că este materie şi materia este stricăcioasă. S-a făcut în timp şi orice lucru creat în timp are şi sfârşit. Aşadar, va suna şi pentru pământ ultimul ceas. Aceasta o confirmă şi ştiinţa. Dar mai mult decât ştiinţa o confirmă cuvântul lui Dumnezeu, Sfânta Scriptură, care numeşte sfârşitul lumii „sfârşitul veacului” (Matei 13, 39; 24, 3; 28, 20; Evrei 9, 26). Despre sfârşitul lumii vorbesc profeţii, şi mai ales Daniil şi Isaia, vorbesc foarte clar Domnul, Apostolii, Apocalipsa.

E o realitate faptul că pământul va fi distrus. Dar mai înainte de sfârşitul veacului se vor petrece aşa-numitele „semne ale vremurilor” (Matei 16, 3). Care sunt aceste semne? Le-a explicat Domnul: Vor fi „foamete”, „boli” (neputinţe din cauza cărora oamenii vor muri ca muştele), „cutremure pe alocuri”, „un necaz mare, cum nu a mai fost de la începutul lumii” şi, în sfârşit, soarele şi luna se vor întuneca, stelele vor cădea şi „puterile cerurilor se vor clătina” (Matei 24, 7, 21, 29; Luca 21, 11). Cine ar fi crezut acestea, dacă nu le-ar fi zis gura Domnului nostru Iisus Hristos?

Semnele vremurilor vor fi Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Acum drumul s-a deschis spre cer (Ρουμανικά, Romanian)

,,Sus să avem inimile!” (Sf. Liturghie)

Astăzi, iubiţii mei, este sărbătoare. Fiecare sărbătoare aşezată de Sfânta noastră Biserică are scopul ei. Aşa cum un călător păşeşte vara pe sub razele arzătoare, şi când întâlneşte un copac se opreşte şi se odihneşte sub umbra lui, aşa şi noi în viaţa aceasta. Trăim într-o lume pustie de simţăminte mari şi înalte. Suferim din cauza multor necazuri. Şi fiecare sărbătoare este un copac plin de rouă şi bună mireasmă, care ne odihneşte duhovniceşte şi ne dă puteri ca să ne continuăm călătoria grea a vieţii.

Sărbătoarea de astăzi este un praznic împărătesc. Este coroana sărbătorilor Domnului. Dacă Naşterea lui Hristos este începutul şi rădăcina, sărbătoarea de astăzi este sfârşitul şi culmea. Să aruncăm o privire asupra acestui fapt minunat pe care îl sărbătorim astăzi.

***

După învierea Sa, Domnul nostru a rămas patruzeci de zile aici, pe scoarţa pământului. Însă în această perioadă nu a rămas fără să lucreze. S-a arătat în diferite locuri şi în diferite momente ucenicilor şi apostolilor Săi. În ce scop? Ori de căte ori Domnul s-a arătat înaintea ucenicilor Săi, mai întâi le-a dat binecuvântarea şi pacea Sa ,,care covârşeşte toată mintea” (Filipeni 4, 7), pentru care se roagă neîncetat Biserica noastră. Apoi, i-a învăţat cele mai înalte învăţături despre împărăţia cerurilor, le-a spus că nu trebuie să mai zăbovească în Ierusalim, ci să se împrăştie în toate părţile lumii şi să propovăduiască Evanghelia. Şi, în sfârşit, a profeţit că împărăţia Lui, care este duhovnicească, nici un diavol, nici o putere nu va putea vreodată, să o submineze şi să o nimicească. Prin aceste arătări, toţi ucenicii Lui, şi chiar cel mai necredincios, Toma, s-au încredinţat neclintit că Domnul a înviat.

Pentru ultima oară Domnul s-a înfăţişat înaintea ucenicilor Săi pe Muntele Măslinilor, puţin în afara Ierusalimului. Acolo, pe o culme, L-au văzut pentru ultima oară.

Erau toţi adunaţi pentru ziua Înălţării. Câţi? Cam atâţi câţi se adună Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Sfântul Gherman şi Prespa (12 mai) (Ρουμανικά, Romanian)

Predică a Mitropolitului Augustin de Florina la pomenirea Sfântului Gherman, Patriarhul Constantinopolului

Iubiţii mei, Biserica cinsteşte acele suflete viteze, care şi-au arătat iubirea lor faţă de Hristos. Cinsteşte, de pildă, pe acele femei viteze, pe purtătoarele de miruri, care în noaptea Sâmbetei celei Mari, spre Duminică s-au dus pe înfricoşătoarea Golgotă, unde era mormântul lui Hristos, ca să se închine; şi ele au auzit primele mesajul că Hristos a înviat. Aceste femei nu s-au temut de nimic. Cine crede cu adevărat în Hristos are un suflet viteaz. Credinţa şi laşitatea nu sunt compatibile. Unde este credinţă, acolo este şi îndrăzneală şi curaj şi bărbăţie.

Un minunat exemplu de bărbăţie creştină ne dă şi un sfânt, căruia Biserica noastră îi sărbătoreşte pomenirea pe 12 mai. Este Sfântul Gherman, Patriarhul Constantinopolului. Îl sărbătoreşte anual în părţile noastre, în Prespa, un minunat sat care-i poartă numele, satul Sfântul Gherman. Acestui sfânt îi vom închina această scurtă omilie a noastră. Creştinii mei, luaţi aminte.

Sfântul Gherman, a trăit într-o perioadă tulbure a Imperiului Bizantin. A trăit pe vremea în care groaznicii duşmani ai Ortodoxiei, iconomahii, au vrut să arunce icoanele din toate bisericile, pentru că nebunii credeau că închinându-se icoanelor se închină la idoli.

Sfântul Gherman s-a născut în Constantinopol în veacul al optulea. Tatăl lui era unul din acei străluciţi demnitari (axiomatikos) care slujiseră în slăvita armată a lui Heraclie. Heraclie, după cum se ştie, a fost acel împărat credincios care i-a învins pe perşi şi a adus înapoi cinstita Cruce. În zilele acestui slăvit împărat, cetatea a fost salvată de atacul barbarilor şi din recunoştinţă faţă de Apărătoarea Doamnă (Apărătoarea Generalissimă), Preasfânta Fecioară Maria, s-a cântat atunci pentru prima oară Imnul Acatist. În acel mediu evlavios a trăit tatăl Sfântului Gherman. Dar, atunci când după moartea lui Heraclie a venit un alt împărat, acesta l-a urât şi l-a izgonit pe tatăl Sfântului, a poruncit să fie arestat şi ucis cu acuzaţia falsă că plănuia o revoluţie împotriva împăratului. Întreaga familie a tatălui, rude şi prieteni, au fost prigoniţi. Atunci, micul Gherman a fost pedepsit şi el. A suferit o groaznică pedeapsă. L-au făcut eunuc, ca să-l facă un inutil. Dar ceea ce de lume se considera o catastrofă, pentru Gherman a fost o fericire, pentru că a fost izbăvit de groaznica ispită a trupului, care chinuieşte pe cei mai mulţi oameni, şi şi-a închinat tot restul vieţii lui studierii Scripturii şi rugăciunii. A ajuns un tânăr distins, care se remarca prin respectul, cinstea, cunoaşterea, ştiinţa şi, mai înainte de toate, frica lui Dumnezeu. Din dorinţa de a-I sluji lui Dumnezeu a devenit cleric; mai întâi diacon, apoi preot şi mai târziu episcop. Ca Episcop de Cizic a strălucit prin cuvânt şi faptă. Faima lui se întinsese pretutindeni. Şi de aceea, când tronul Patriarhului Constantinopolului a fost văduvit, poporul şi clerul au cerut ca Episcopul Gherman al Ciziculului să devină Patriarh al Constantinopolului. Şi astfel, Patriarh al Constantinopolului a devenit Sfântul Gherman. Ca Arhiepiscop l-a imitat pe Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Αναρτήθηκε στις 05 Μάιος, Românesc. Leave a Comment »

Lectura apostolică din Duminica Orbului (Faptele Apostolilor 16: 16-34) (Ρουμανικά, Romanian)

Cât de diferită ar fi fost într-adevăr viaţa creştinilor, dacă aceştia ar fi luat exemplu din viaţa binecuvântată a Sfinţilor Apostoli? O mulţime de cazuri întâmpinate am fi putut să le înfruntăm în cel mai bun mod, exact aşa cum au făcut şi propovăduitorii lumii din lectura apostolică, pe care o vom asculta duminică în sfintele noastre biserici. Şi această pericopă este atât de mişcătoare, pentru că ne prezintă clar viclenia diavolului, înfruntarea corectă a curselor lui, dar şi răbdarea, pe care s-ar cuveni s-o avem când pătimim pentru dragostea şi slava lui Hristos.

Fireşte, este nevoie să ne aplecăm mai întâi asupra întregului text sfânt şi apoi să ne oprim asupra unui punct foarte important.

La ghicitoare – această făptură sărmană pe care a posedat-o vrăjmaşul neamului omenesc, diavolul. Şi ca şi cum nu i-ar fi ajuns aceasta, avea asupra ei şi tirania stăpânilor ei. Aceşti oameni ticăloşi profitau de starea groaznică a demonizării ei, ca să se îmbogăţească şi să adune pentru ei!

Să nu vi se pară ciudat următorul cuvânt: umilinţele şi chinurile pe care le-a suportat de la stăpânii ei, poate că erau mai mari decât cele pe care i le pricinuia urâtorul de oameni.

Şi cum să nu fie aşa, iubiţii mei? Când vedem cutremurătorul fapt, adică „duhul pitonicesc” fugind imediat la porunca Apostolului Pavel, dar observăm că, dimpotrivă, stăpânii ei persistă în ispita câştigului, iar filipenii îi calomniază şi-i izgonesc pe re-născătorii lumii. Cu adevărat, atunci când luăm aminte la lucrul acesta, ajungem inevitabil la concluzia Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »