La mănăstirea Vatopedu din Sfântul Munte Athos toţi ortodocşii se simt ca acasă (Ρουμανικά, Romanian)

Gheorghe Fecioru

Întemeiată încă din timpul Sfântului Constantin cel Mare, mănăstirea Vatopedu a fost distrusă şi refăcută de mai multe ori de-a lungul istoriei. După incendierea ei de către piraţii arabi la începutul veacului al X-lea, este refăcută de trei nobili bizantini trimişi aici de către Sfântul Atanasie Athonitul, astfel că prima atestare documentară o avem de la 985, când apare semnătura stareţului mănăstirii Vatopedu într-un document al protosului Sfântului Munte. Din acea vreme şi până astăzi, Lavra Vatopedului ocupă al doilea loc în ierarhia mănăstirilor Muntelui Athos, după mănăstirea Marea Lavră.

În aceşti mai bine de o mie de ani de viaţă monahală, mănăstirea a trecut prin mai multe perioade de înflorire, dar şi de decădere şi de pustiire, cauzate în primul rând de marile invazii ale piraţilor şi ale turcilor, dar şi de persecuţiile puterilor catolicizante. De pildă, după falsa unire a ortodocşilor cu catolicii de la Lion (1271), monahii Sfântului Munte au avut mult de suferit din cauză că nu au primit această mincinoasă unire impusă cu forţa: stareţul mănăstirii Vatope­du, împreună cu mai mulţi monahi au fost schin­giuiţi, spânzuraţi sau înecaţi în mare. Tot atunci, mai multe mănăstiri athonite au fost pustiite.

Cea mai mare înflorire a cunoscut-o Vatopedu în vremea când principele Serbiei Simeon şi fiul său, Sava, au fost închinoviaţi aici. Prezenţa acestor sfinţi, dar şi a altor părinţi îmbunătăţiţi, a făcut ca mănăstirea să aibă în acea vreme peste 800 de călugări, devenind astfel una dintre cele mai mari Lavre ale Ortodoxiei.

Este greu ca în doar câteva pagini să surprinzi istoria atât de bogată a Vatopedului, care s-a împletit în mare măsură cu istoria întregii Biserici Ortodoxe, şi mai ales a poporului grec, iar din secolul al XX-lea şi a statului Elen. Monahi care au vieţuit o perioadă aici au ajuns mari ierarhi şi luminători ai popoarelor ortodoxe, cum au fost Sfântul Iosif de la Partoş, Sfântul Gheorghe de la Cernica, Sfântul Nifon al Constantinopolului, Sfântul Grigorie Palama şi alţii, 68 de sfinţi recunoscuţi de Biserică şi cu mult mai mulţi, pe care numai Dumnezeu îi ştie.

Înflorirea duhovnicească din ultimele decenii

Un reper important al istoriei recente a mănăstirii este venirea, în 1987, a unui grup de monahi de la Nea Sikiti, avântul în frunte pe Gheronda Iosif Spileotul (astazi Iosif Vatopedinul), ucenic al Cuviosului Iosif Isihastul, cel de la care a plecat o adevărată renaştere duhovnicească şi isihastă în Sfântul Munte. Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Mărturie athonită în România – La fabrica de pâine Mopan (Ρουμανικά, Romanian)

099Arhimandritul Efrem: Astăzi, invitaţi fiind de către directorul acestei întreprinderi, domnul Constantinos Loulis, suntem emoţionaţi că ne aflăm aici, mai ales că însoţim aceste sfinte moaşte care aparţin colecţiei personale a domnului Loulis. Sunt sfinte moaşte ale unor mari sfinţi: ale Sfântului Nicolae, ale Sfântului Constantin cel Mare, ale Sfintei Olga, ale Sfântului Apostol Andrei, cel dintâi chemat, ale Sfântului Eftimie de la Mănăstirea Sfântul Pavel din Athos, ale Sfântului Cosma Protul, care a fost monah vatopedin, moaşte ale Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, ale Sfântului Sava, ale Sfântului Atanasie, Arhiepiscopul Alexandriei şi ale altor sfinţi.

Să ştiţi, fraţilor, că sfintele moaşte sunt izvor de vindecări şi tămăduiri. Cum vedem în Noul Testament, chiar şi umbra apostolilor făcea minuni. Cu atât mai mult toate aceste sfinte moaşte ale celor care L-au iubit pe Dumnezeu din toată inima, devenind vase alese, purtători ai Duhului Sfânt, purtători de Hristos, oameni plini de har. Trupurile acestor sfinţi, trupuri care s-au nevoit atât de mult întru asceză, Dumnezeu le-a învrednicit să devină sfinte moaşte, pline de har, iar cei care le sărută cu credinţă află mângâiere, alinare şi tămăduire trupului şi sufletului.

La Sfântul Munte se păstrează foarte multe sfinte moaşte şi este firesc aşa, de vreme ce Sfântul Munte este inima Ortodoxiei. Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Αναρτήθηκε στις Românesc. Ετικέτες: , , , , . Leave a Comment »

Mărturie athonită în România – Liturghie la Icland (Ρουμανικά, Romanian)

097IPS Andrei: În numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh. „Iată, vin zilele—zice Domnul Dumnezeu—în care voi trimite foamete pe pământ, nu foamete de pâine şi nu sete de apă, ci de auzit cuvintele Domnului”. Cartea Prooroculul Amos, cap. 8, versetul 11.
Preacuvioase Părinte Stareţ Efrem, Preacuvioase Părinte Exarh, Preacucernice Părinte consilier, Preacucernice Părinte protopop, preacuvioşi şi preacucernici părinţi, domnilor parlamentari, domnule primar, onorate oficialităţi şi iubiţi fraţi şi surori. E mare sărbătoare pentru dumneavoastră, pentru creştinii din Icland şi pentru noi toţi. E mare lucru atunci când ne găsim, cu ajutorul lui Dumnezeu, împreună la rugăciune, la Sf. Liturghie; e mare lucru atunci când auzim propovăduindu-se cuvântul lui Dumnezeu. Pentru că în lumea în care trăim noi e mult zgomot, se face multă propagandă pentru multe lucruri şi parcă cel rău încearcă ca tot mai mult să bruieze cuvântul lui Dumnezeu. Zice Proorocul Amos: „Vor veni zilele când va fi foamete pe pământ, nu de pâine, şi sete nu de apă, ci foamete de auzit cuvântul lui Dumnezeu”. Noi ştim că toţi creştinii sunt flămânzi şi însetaţi după Dumnezeu. Zice Proorocul David în Psalmul 41, oarecum dând glas la ceea ce simţim noi creştinii, cu toţii, lucrul următor: „În ce chip doreşte cerbul izvoarele apelor, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule”. Ori, ce încercăm noi altceva să facem, decât lucrul acesta: să vă hrănim din punct de vedere duhovnicesc, să vă astâmpărăm foamea, să vă astâmpărăm setea. Şi Evanghelia ce s-a citit la această frumoasă sărbătoare tocmai despre acest lucru pomeneşte: Domnul Hristos îl aseamănă pe cel ce propovăduieşte cuvântul Său cu semănătorul. Şi Sf. Părinţi au ales această Evanghelie tocmai pentru acum, pentru toamnă, când se seamănă grâul, pentru ca nouă să ne fie mai limpede această parabolă. Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Αναρτήθηκε στις Românesc. Ετικέτες: , , , , . Leave a Comment »

Mărturie athonită în România – Sfaturi pentru soții ortodocși (Ρουμανικά, Romanian)

094Arhim. Efrem: Soţii ortodocşi trebuie să fie conştienţi de faptul că amândoi se împărtăşesc de păcat şi de greşeli. Trebuie însă ca la baza familiei să fie o comuniune în Hristos prin taina Bisericii—este foarte important! „Ceea ce Dumnezeu a unit omul să nu despartă”. Nu cred că este posibilă vreo căsătorie fără acordul lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu nu doreşte unirea a doi tineri, căsătoria nu are loc: ori moare vreunul dintre logodnici, ori se despart, ori rămân necăsătoriţi şi astfel nu se mai ajunge la taina căsătoriei. Dacă se ajunge însă la căsătorie înseamnă că aceasta este acceptată de Dumnezeu—fie că unirea este bine-plăcută Lui, fie că este doar acceptată. De aceea, conştienţi de aceasta, soţii trebuie să se tolereze, să fie îngăduitori unul cu celălalt. Iar seara trebuie să discute despre întâmplările din timpul zilei, dând fiecare explicaţii pentru a nu exista neînţelegeri.

Soţul trebuie neapărat să dovedească în mod practic soţiei că o iubeşte. Firea femeii este atât de slabă, încât îndată ce vede că soţul arată o oarecare amabilitate unei alte femei, fie colegă de serviciu, fie prietenă, în sufletul ei se aprinde invidia. Nu pentru că ar fi o pornire pătimaşă ci, din pricina dragostei ce i-o poartă soţului, doreşte ca acesta să-i aparţină în întregime. Mai mult, Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Αναρτήθηκε στις Românesc. Ετικέτες: , , , , , , , . Leave a Comment »

Mărturie Athonită în România – Primire la Mănăstirea Oașa (Ρουμανικά, Romanian)

090Părintele Andrei: Prea Cuvioase Părinte Efrem, prea cuvioşi părinţi, înalţi oaspeţi, iubiţi credincioşi. Avem o bucurie în suflet deosebit de mare pentru faptul că sunteţi în mijlocul nostru şi, de data aceasta, aţi venit cu un lucru deosebit, cu o mare binecuvântare pentru mănăstirea noastră, şi anume cu icoana făcătoare de minuni Pantanassa. Iar lângă aceasta se adaugă şi Sfintele Moaşte ale Sf. Mare Mucenic Panteleimon şi ale Sfântului Cuvios Gheron Iosif Isihastul. E o zi istorică pentru mănăstirea noastră şi va rămâne în felul acesta. Noi ne amintim cu drag de zilele petrecute în urmă când am văzut în Alba Iulia evlavia credincioşilor noştri faţă de icoana aceasta şi evlavia pe care o au faţă de un stareţ aghiorit. Am o bucurie mare în suflet pentru legătura care s-a început în urmă cu 5 ani de zile şi care a fost întărită în acest timp prin întâlnirile atât de la Vatopedi cât şi din România. Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Αναρτήθηκε στις Românesc. Ετικέτες: , , , . Leave a Comment »

Mărturie Athonită în România – Întâlnire cu obștea Sf. Mănăstirii Râmeț (Ρουμανικά, Romanian)

088Arhimandritul Andrei: Prea Cuvioase Părinte Efrem:, Prea Cuvioasă Maică Stareţă, dragi părinţi şi preacuvioase maici, avem o bucurie deosebită pentru faptul că Părintele Efrem: se află în România şi a găsit timp bun de a ajunge în mănăstirile noastre, pentru a sta de vorbă cu monahii şi monahiile. Părintele Efrem: are o experienţă bogată în Sfântul Munte şi nu numai, pentru că deseori părintele iese acolo unde este chemat. Cum s-au cam împuţinat părinţii duhovniceşti, apar de multe ori lipsuri în mănăstirile noastre şi, deşi ştim că mănăstirile sunt aşezăminte de rugăciune şi de muncă, de multe ori acestea nu se împletesc foarte bine, apar multe probleme, consiliile mănăstirilor poate că teoretic există, dar în mod practic nu funcţionează. Aşa cum am observat eu când am vizitat Mănăstirea Vatopedi, toate lucrurile mergeau într-o ordine deosebită prin faptul că ori de câte ori nu se ştia cum să se facă un lucru, se întreba cel mai mare din mănăstire şi în felul acesta se lua binecuvântare şi se rezolvau problemele care apăreau. Totul se face cu binecuvântare. Mie, cel puţin, mi-a plăcut foarte mult programul şi Mănăstirea Vatopedi. Nu numai că au un program bun pe care să-l admirăm, ci îl şi practică, îl ţin cu multă stricteţe şi lucrul acesta ajută foarte mult în viaţa duhovnicească. Sunt multe lucruri care deosebesc mănăstirile noastre, apar probleme şi tocmai pentru asta suntem împreună aici, Părinte Efrem:, ca să punem întrebări, să vă întrebăm ceea ce ne frământă mai mult, aşa încât să ne putem rezolva problemele. Nu vreau să mă lungesc, ci vreau să spun numai că ne-am rugat lui Dumnezeu să ne puteţi spune un cuvânt bun astăzi şi apoi, bineînţeles, aşteptăm întrebările pe care le au maicile şi mănăstirile care sunt reprezentate aici.

Arhimandritul Efrem: Cu adevărat, este binecuvântată această zi când ne adunăm cu toţii aici, amintindu-mi de sinaxele din Schitul Egiptului, aşa cum sunt descrise în Pateric. Când aveau sinaxă în Schit, cel mai mare în rang era atent să vadă cine lipseşte şi apoi trimitea reprezentanţi la chilia celui absent, să cerceteze nu cumva să se fi rătăcit fratele şi din pricina aceasta să nu vină la adunare. Aşadar Părinţii dădeau mare importanţă adunărilor duhovniceşti ale monahilor, după cuvântul: „unde sunt doi sau trei în numele meu…“. Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Mărturie Athonită în România – Liturghie la Sf. Mănăstire Râmeț (Ρουμανικά, Romanian)

086Arhim. Efrem: Fraţii mei, trăim în aceste zile o bucurie deosebită a sărbătorii. Ieri, la privegherea la care a asistat chiar Născătoarea de Dumnezeu, în această biserică frumoasă, dar şi astăzi, în Sfânta Liturghie, ne îndreptăm către dânsa minţile şi inimile noastre.

Prezenţa icoanei Pantanassa la Râmeţ va rămâne în istoria mănăstirii ca un eveniment de seamă. Fie ca Maica Domnului să ne deschidă tuturor minţile, dar îndeosebi nouă, monahilor, astfel încât cu fiecare zi care trece să înţelegem marea personalitate a Maicii Domnului. Nu trebuie să uităm niciodată ascultarea pe care a făcut-o Maica Domnului, deoarece trebuie să ştim, fraţii mei, că ascultarea îl costă pe om. Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »