Everghetinos – Tema 19 (1) (Ρουμανικά, Romanian)

everghetinosSupunerea este de neapărată trebuinţă. Care este folosul ce vine din aceasta și cum se dobândește

1. Din Viaţa Sfântului Teodosie Chinoviarhul

După ce Sfântul Teodosie a atins vârsta înţelepciunii, sufletul i-a fost cuprins de dragoste pentru viaţa călugărească și, părăsindu-și ţinutul, a mers la Ierusalim. După ce s-a închinat cu sfinţenie la Locurile Sfinte, un gând îl frământa neîncetat: cum să înceapă oare să se nevoiască și ce petrecere să aleagă, cea cu desăvârșire singuratică și pustnicească, sau cea dimpreună cu alţi fraţi evlavioși, care năzuiesc spre același ţel? Să vieţuiască în isihie de unul singur nu dorea, cel puţin pentru o vreme, gândind că este primejdios, necercat cum era, să se lupte singur cu duhurile viclene. «Nici un ostaș din lume spunea  nu este atât de îndrăzneţ și covârșit de neghiobie încât, fără pic de iscusinţă și nedeprins cu războiul, să se arunce dintr-odată din rând în mijlocul dușmanilor. Cum aș putea atunci eu, care nu mi-am deprins încă mâinile la luptă și degetele la război și nici nu m-am încins cu putere de sus, să pornesc la luptă, într-o astfel de încleștare mult mai primejdioasă și mai nesigură: împotriva începătoriilor, puterilor și a stăpânitorilor întunericului veacului acestuia, împotriva duhurilor răutăţii? Nu îmi rămâne decât să ucenicesc, mai întâi, pe lângă Părinţi sfinţi, care bine s-au nevoit, și, după ce mă voi fi deprins îndeajuns de la ei cu lupta împotriva vrăjmașilor gândiţi, să secer la timpul potrivit și roadele isihiei». Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Everghetinos – Tema 15 (3) (Ρουμανικά, Romanian)

everghetinosCelor care se leapădă de lume le este de neapărată trebuinţă să nu se însoţească cu rudele după trup și nici să arate vreo slăbiciune pentru acestea

5. A lui Avva Isaia

Dacă te-ai despărţit de rudeniile după trup, ca să te faci străin pentru Dumnezeu, nu lăsa îndulcirea [cu gândul la] ele să se strecoare în tine atunci când șezi în chilie, milostivindu-te de tată sau de mamă, ori pomenind în inima ta pe soră sau frate, mila de copii sau dorul de femeie; fiindcă pe toate acestea le-ai părăsit. Adu-ţi aminte de ieșirea ta și de strâmtorarea morţii, căci atunci nimeni dintre aceștia nu îţi va ajuta. De ce nu te lepezi așadar de ei pentru virtute? Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Everghetinos – Tema 10 (2) (Ρουμανικά, Romanian)

everghetinosDespre faptul că, după ieșirea din trup, sufletul are parte în văzduh de cercetare înfricoșătoare, căci duhurile rele îi ies în cale și îi împiedică urcușul

3. A lui Avva Isaia

Iubite frate, cei ce muncesc în lumea aceasta pieritoare, dacă au spor ori câștigă, nu se gândesc la ostenelile pe care le-au îndurat, ci se bucură de sporirea pe care o au după aceea. Câtă bucurie socotești, așadar, că se naște în sufletul celui care pune început după Dumnezeu și plinește lucrul Lui? La ieșirea [din trup] faptele sale îi vor merge înainte și îngerii se vor bucura cu el, când vor vedea că e izbăvit de stăpânirile întunericului. Căci atunci când sufletul iese din trup, merg și îngerii împreună cu dânsul. Tot atunci îi ies înainte toate puterile întunericului, cercetând de au într-însul ceva de-al lor și vrând să-l înhaţe. La vremea aceea nu îngerii se războiesc cu aceste duhuri, ci faptele pe care le-a săvârșit; ele îl împrejmuiesc și îl apără de vrăjmași, ca să nu-l atingă. Dacă izbânda e de partea faptelor sufletului, îngerii cântă înaintea lui până când Îl întâlnește cu bucurie pe Dumnezeu. În ceasul acela sunt date uitării toată lucrarea lumii acesteia și toată osteneala sufletului. Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Everghetinos – Tema 6 (2) (Ρουμανικά, Romanian)

everghetinosBucuria din ceruri și slava gătită sfinţilor sunt mai presus de gând și de aceea se cuvine să le râvnim din tot sufletul. Nimic din cele ce sunt sau din cele ce facem nu este vrednic de acestea

3. A Sfântului Efrem [Sirul]

Fraţilor, mare și de necuprins cu mintea este slava ce s-a gătit sfinţilor, în vreme ce [slava] vieţii acesteia trece ca o floare, care se scutură grabnic, și ca verdeaţa ierbii. Mulţi domni și împăraţi au stăpânit ţinuturi și cetăţi nenumărate și în scurtă vreme pomenirea lor s-a șters de parcă nici n-ar fi fost vreodată. Oare câţi împăraţi, care au cârmuit neamuri multe, nu și-au făcut chipuri [cioplite] și monumente, crezând că prin acestea vor fi vestiţi și după moarte? Au venit însă alţii, care au surpat chipurile cioplite și au sfărâmat statuile. La unele dintre statui, înlăturând doar feţele, s-au înfăţișat pe ei în loc; dar și lucrul acestora, la rândul lui, a fost stricat de alţii.
Alţii și-au zidit morminte măreţe, părându-li-se că prin ele își întăresc nume veșnic, întipărind și chipul lor deasupra acestora. A venit însă alt neam după ei și mormintele au trecut în stăpânirea lor. Iar aceia au vrut, după cum era firesc, să le curăţească și au mutat [de acolo] oasele celor vechi ca și cum ar fi fost prundiș. Cu ce le-a fost, deci, de folos coșciugul de preţ sau piramida? Căci toate lucrările deșertăciunii sfârșesc în nimic.

Însă cu cei slăviţi întru Dumnezeu nu se întâmplă așa. Căci El le-a gătit lor viaţă veșnică și slavă nepieritoare. Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Everghetinos – Tema 5 (3) (Ρουμανικά, Romanian)

everghetinosTrebuie să avem pururi pomenirea morţii și a judecăţii ce va să fie; căci cei care nu cugetă și nu le așteaptă neîncetat pe acestea cad ușor pradă patimilor

5. A lui Avva Isaia

Trei sunt lucrurile pe care anevoie le agonisește omul și acestea păzesc toate virtuţile: tânguirea inimii, plângerea păcatelor și a avea pururi în faţa ochilor propria moarte. Căci cel care cugetă în fiecare zi și își zice: «[Numai] astăzi mai am de trăit în lume», unul ca acesta nicicând nu va păcătui înaintea lui Dumnezeu. Însă acela care se așteaptă să vieţuiască multă vreme se va încurca în multe păcate. Dumnezeu grijește să curăţească de păcat toată calea celui ce se pregătește să-I dea socoteală pentru toate faptele sale. Însă cel nepăsător, care își zice: «Lasă, să ajung eu mai întâi în clipa aceea», [unul ca acesta] se sălășluiește întru cele rele.

În fiecare zi, înainte de a făptui ceva, adu-ţi aminte unde ești și unde vei merge, când vei ieși din trup; și nu te trândăvi a griji de suflet nici măcar o zi. Ia aminte la tine însuţi, pomenind și având pururi înaintea ochilor moartea, osândele veșnice și pe cei ce se chinuiesc și suferă acolo; și socotește-te mai degrabă ca unul dintre aceia, decât ca unul dintre cei vii.

Vai nouă, că, deși avem a ne strămuta de aici, de pe pământul pe care locuim vremelnic, ne îngrijim îndelung de lucruri pământești și stricăcioase, cu toate că în ceasul de neocolit al plecării noastre nu ne este îngăduit a rămâne în stăpânirea vreunuia dintre acestea. Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »