Everghetinos – Tema 7 (2) (Ρουμανικά, Romanian)

everghetinosDe multe ori sufletele celor îmbunătăţiţi sunt mângâiate în ceasul morţii de o adumbrire dumnezeiască și așa se despart de trup

2. Din Viaţa Sfântului Sava

Un Bătrân ce se trăgea din Betania, pe nume Antim, care își împodobise viaţa cu multe sudori bine plăcute lui Dumnezeu, vieţuia dincolo de râu spre răsărit, într-o chilie pe care o construise în faţa turnului zidit de fericitul Sava. După ce a petrecut acolo treizeci de ani, spre sfârșitul vieţii, Bătrânul a fost cuprins de o boală care l-a făcut să zacă pe patul de suferinţă. Văzându-l astfel, vlăguit de boală și de adâncile bătrâneţi, minunatul Sava stăruia să-l mute într-una din chiliile bisericii, pentru a putea fraţii să îl cerceteze și să-i slujească cu mai puţină osteneală. Așa îl ruga cuviosul, însă Bătrânul nu se învoia, zicând că își pune nădejdea în Dumnezeu că se va săvârși acolo unde a locuit dintru început. Într-o noapte, Sava s-a sculat înainte de slujba Utreniei și i s-a părut că aude psalmodie, de parcă ar fi cântat mai mulţi laolaltă. Crezând că se cântă imnele obișnuite ale Utreniei, era nedumerit cum de se săvârșește slujba împotriva obiceiului, fără de binecuvântarea lui. S-a dus astfel în grabă la biserică, însă, găsind porţile închise bine, s-a întors înapoi; și iarăși i s-a părut că aude vocile de mai înainte, cântând cu multă dulceaţă. Iar ceea ce se cânta, era așa: «Voi merge spre locul cortului minunat, până la casa lui Dumnezeu, în glas de bucurie și sunet de laudă al celor ce prăznuiesc.» Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »