Everghetinos – Tema 3 (Ρουμανικά, Romanian)

everghetinosCum trebuie să ne pocăim

1. A lui Avva Marcu

Dacă fugi de osteneală și de necinstire, nu spune că o să te pocăiești [lucrând] alte virtuţi. Căci, prin fire, slava deșartă și lipsa de durere slujesc păcatului, chiar și atunci când par a avea pricini întemeiate. De cade cineva în orice fel de păcat și nu se întristează după măsura greșelii, se va prinde lesne în aceeași mreajă.

2. A Sfântului Isaac Sirul

Prin cele ce ai pierdut binele, prin acestea dobândește-l din nou. Ești dator cu aur lui Dumnezeu? Nu primește de la tine mărgăritare. Adică: ai pierdut curăţia trupească? Atunci Dumnezeu nu primește de la tine milostenie, câtă vreme stărui în desfrânare; pentru că vrea de la tine să-ţi sfinţești trupul. De ai călcat porunca și ai fost biruit de pizmă, pentru ce te lupţi cu somnul, priveghind, ori stărui în post? Căci din acestea nu vei avea vreun folos în lupta cu patima aceea. Fiece boală, a sufletului sau a trupului, se tămăduiește cu leacurile ce-i sunt proprii și potrivite.

3. Din Pateric

1. Doi fraţi după trup s-au lepădat de lume, iar unul dintre ei ședea în Muntele Măslinilor. Într-o bună zi, acestuia i s-a aprins inima de pocăinţă și, coborând în Cetatea Sfântă, a mers la stăpânitorul locului și i-a mărturisit aceluia păcatele sale, spunând: «Pedepsește-mă după lege». Iar stăpânitorul, minunându-se, s-a socotit în sinea lui și apoi i-a zis fratelui: «Cu adevărat, omule, pentru că tu de bunăvoie te-ai mărturisit, eu nu îndrăznesc să te judec înainte de a te judeca Dumnezeu; căci poate Acesta te-a și iertat». Atunci fratele a plecat, și-a pus lanţuri la picioare și la gât și s-a zăvorât într-o chilie. Iar de venea vreodată cineva și-l întreba: «Cine ţi-a pus, Avva, lanţuri atât de grele?», răspundea: «Stăpânitorul». Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Everghetinos – Tema 2 (Ρουμανικά, Romanian)

everghetinosTrebuie să facem binele în clipa de faţă și nu să îl lăsăm pentru mai târziu. După moarte nu există îndreptare

1. Din Pateric

1.Un frate l-a întrebat pe Avva Pimen: «Avva, erau doi oameni, unul monah și unul mirean. Monahul s-a gândit de cu seară ca dimineaţa să lepede schima, iar mireanul s-a gândit să devină monah. Au murit, însă, amândoi în noaptea aceea și nu au apucat să-și plinească gândul. Ce li se va socoti lor, oare?» și a zis bătrânul: «Călugărul a murit călugăr și mireanul a murit mirean. Deci s-au dus întru cele în care au fost aflaţi».
2. A zis un bătrân: «Glasul acesta strigă către om până la răsuflarea lui cea din urmă: ‘Astăzi întoarce-te!'»
3. A zis un bătrân: «Neamul acesta nu caută pe ‘astăzi’, ci pe ‘mâine'».
4. Spuneau despre un oarecare bătrân că atunci când îi ziceau lui gândurile: «Lasă astăzi, și te vei pocăi mâine!», li se împotrivea zicând: «Nu, ci azi mă voi pocăi și mâine facă-se voia lui Dumnezeu».
5. A zis un bătrân: «Orice răutate nesăvârșită nu este răutate și orice dreptate nesăvârșită nu este dreptate». Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Everghetinos – Tema 1 (6) (Ρουμανικά, Romanian)

everghetinosNimeni nu trebuie să deznădăjduiască vreodată, chiar dacă a păcătuit mult, ci cu pocăinţă să aibă nădejde în mântuire

11. A lui Avva Marcu

Tot păcatul pentru care nu te pocăiești e spre moarte. Nimeni nu-i bun și îndurător precum Dumnezeu, însă pe cel ce nu se pocăiește nici Acesta nu-l iartă.
Mulţi ne întristăm pentru păcatele noastre, însă pricinile lor le primim cu desfătare.

12. Din Pateric

1. Un frate care locuia la chilii, cădea de multe ori în desfrânare din lucrarea diavolului și petrecea silindu-se pe sine a nu lepăda chipul călugăresc. Făcându-și mica lui pravilă, se ruga lui Dumnezeu cu suspine, zicând: «Doamne, ori de voiesc, ori de nu voiesc, mântuiește-mă. Căci eu, noroi fiind, doresc necurăţia păcatului. Dar Tu, ca Dumnezeu și Atotputernic, poţi să mă împiedici de la aceasta. Dacă pe cel drept miluiești, nu-i lucru mare, și dacă pe cel curat mântuiești, nu-i nici o minune; vrednici sunt a dobândi bunătatea Ta. Ci către mine, Stăpâne, minunate fă milele Tale și întru aceasta arată-Ţi iubirea Ta de oameni neasemuită. Căci Ţie Ţi s-a încredinţat săracul, adică cel sărăcit de toate virtuţile». Acestea și altele asemenea zicea cu lacrimi fratele în toată ziua, fie de se întâmpla să cadă, fie nu. Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Αναρτήθηκε στις Everghetinos, Românesc. Ετικέτες: , , , , , . Leave a Comment »

Everghetinos – Tema 1 (5) (Ρουμανικά, Romanian)

everghetinosNimeni nu trebuie să deznădăjduiască vreodată, chiar dacă a păcătuit mult, ci cu pocăinţă să aibă nădejde în mântuire

9. A Sfântului Efrem [Sirul]

Ia aminte frate că pe nevoitori vrăjmașul îi luptă în felurite chipuri. Astfel dar, înainte de a fi săvârșită fărădelegea, o micșorează în ochii acestora foarte. și mai cu seamă pofta desfătării trupești într-atât de măruntă o arată înainte de a se înfăptui, încât aproape că îi pare fratelui cu nimic deosebindu-se de a vărsa pe pământ un pahar cu apă rece. Odată săvârșită, cel viclean înalţă tare fărădelegea în faţa celui ce a păcătuit, ridicând împotriva lui mii de valuri de gânduri, pentru ca, scufundând mintea fratelui, să-l târască pe acesta în adâncul deznădejdii.
Aceste uneltiri ale vrăjmașului știindu-le mai dinainte, iubite, ia aminte să nu fi înșelat de el și să păcătuiești. Dacă, însă, vei cădea în vreo greșeală, să nu stărui într-însa, deznădăjduind de a ta mântuire, ci ridică-te și întoarce-te către Domnul Dumnezeul tău și îţi va fi iertător. Căci îndurător și milostiv este Stăpânul nostru, îndelung-răbdător și mult milostiv, iar pe cei ce se pocăiesc cu adevărat nu îi leapădă, ci îi primește grabnic și cu bucurie. Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Everghetinos – Tema 1 (4) (Ρουμανικά, Romanian)

everghetinosNimeni nu trebuie să deznădăjduiască vreodată, chiar dacă a păcătuit mult, ci cu pocăinţă să aibă nădejde în mântuire

7. Despre fericitul Pavel cel Simplu, care a fost uce­nic al Sfân­tului Antonie

Au povestit Părinţii un lucru ca acesta: Pavel cel simplu s-a dus odată la o mănăstire pentru cercetarea și folosul fraţilor și, după obișnuita bineţe, a mers cu ei la biserică pentru a săvârși slujba. Stând înaintea porţilor locașului, lua aminte la fiecare din cei care treceau cu ce fel de suflet intră; căci avea și acest dar de la Dumnezeu, să vadă pe fiecare cum este la suflet, așa cum noi ne vedem unii pe alţii după înfăţișare. Văzându-i pe toţi cu privirea luminoasă și chipul vesel și pe îngerul fiecăruia bucurându-se de acela, se bucura și el și mulţumea lui Dumnezeu.
Mai apoi vede pe cineva intrând cu chipul înnegrit și cu tot trupul întunecat. Diavoli îl ţineau de fiecare parte și îl trăgeau spre ei de căpăstrul cu care îl legaseră. Iar îngerul lui îl urma de departe, mâhnit și amărât.

Văzând acestea, Bătrânul a lăcrimat; și, bătându-și pieptul cu mâna, s-a așezat înaintea bisericii, plângând amarnic pe fratele ce i se arătase astfel. Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Everghetinos – Tema 1 (3) (Ρουμανικά, Romanian)

everghetinosNimeni nu trebuie să deznădăjduiască vreodată, chiar dacă a păcătuit mult, ci cu pocăinţă să aibă nădejde în mântuire

5. A Sfântului Amfilohie, despre a nu dez­nă­dăjdui

Un frate, biruit de curvie, se afla săvârșind păcatul în fiecare zi, însă, tot în fiecare zi, Îl îmbuna cu lacrimi și rugăminţi pe Stăpânul său. Astfel făcând, înșelat de prearăul nărav, lucra păcatul. Apoi, după ce îl săvârșea, venea iarăși la biserică. și privind chipul cel cinstit și vrednic de închinare al Domnului nostru Iisus Hristos, se arunca înaintea lui cu lacrimi amare, zicând: «Miluiește-mă, Doamne, și ridică de la mine această ispită vicleană, căci mă apasă cumplit și mă rănește cu amarul plăcerilor. Nu am obraz, Stăpâne, ca să caut și să privesc chipul Tău cel sfânt și înfăţișarea cea mai presus de soare a feţei Tale, pentru ca inima mea, astfel îndulcită, să se veselească».

Zicând așa, ieșea din biserică și iarăși cădea în mocirlă. Însă nici atunci nu deznădăjduia de mântuirea sa, ci iarăși se întorcea de la păcat în biserică și grăia altele asemenea către Domnul și Dumnezeul iubitor de oameni, zicând: Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Everghetinos – Tema 1 (2) (Ρουμανικά, Romanian)

everghetinosNimeni nu trebuie să deznădăjduiască vreodată, chiar dacă a păcătuit mult, ci cu pocăinţă să aibă nădejde în mântuire

3. A Sfântului Paladie

Am aflat despre Moise Etiopianul, cel ce era preavestit între Părinţii din Schit, că înainte de a se face monah era slujitor la un om însemnat. și, din pricina răului său nărav și a firii sale, sângeroase și sălbatice, stăpânul l-a alungat. Iar el a plecat, s-a făcut tâlhar și, pentru puterea lui covârșitoare, a devenit căpetenia celorlalţi tâlhari.

Între faptele lui de tâlhărie se pomenește și aceasta: Unui oarecare păstor îi pusese gând rău, pentru că, odată, pe când se ducea noaptea să tâlhărească, i-a stat în cale cu câinii turmei. Vrând să-l omoare, căuta cu sârg să afle pe unde își paște oile. De îndată ce a aflat că se găsește dincolo de Nil, fiind atunci fluviul revărsat și albia lui lărgită până la o milă, Moise s-a dezbrăcat de cămașa pe care o purta, punând-o pe cap și, apucând cuţitul în dinţi, s-a aruncat în apă și a trecut-o înot. Păstorul, văzându-l de departe înotând, a fugit și s-a ascuns. Iar Moise, neprinzându-l pe păstor, și-a întors nebunia către turmă; Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »