Mărturie Athonită în România – La Casa de Cultură din Alba Iulia (Ρουμανικά, Romanian)

071IPS Andrei: Prea Cuvioase Părinte Stareţ, preacuvioşi şi prea cucernici părinţi, iubiţi fraţi creştini, distinsă asistenţă, pentru Alba Iulia prezenţa moaştelor Sf. Panteleimon şi ale Cuviosului Gheron Iosif isihastul, precum şi a icoanei tămăduitoare de cancer a Maicii Domnului este o mare binecuvântare. Într-o lume în care ne confruntăm cu atâtea necazuri şi greutăţi, iată că vine şi câte o clipă de bucurie duhovnicească. Noi mulţumim lui Dumnezeu pentru această zi frumoasă şi îi mulţumim Părintelui Stareţ că a răspuns invitaţiei de a fi astăzi oaspetele nostru la Alba Iulia. În timp ce credincioşii se închină rând pe rând, în catedrală, atât la moaştele Sf. Panteleimon, Sf. Gheron Iosif Isihastul şi icoanei Maicii Domnului, iată că aici, în Casa de Cultură, Părintele Stareţ care are o experienţă duhovnicească deosebită, ne va vorbi tocmai despre contribuţia lui Gheron Iosif Isihastul la monahismul ortodox. Bine aţi venit, vă ascultăm cu drag—şi clerul şi poporul bine credincios din Alba Iulia şi dascălii celor două şcoli teologice, precum şi elevii şi studenţii acestor şcoli.

Arhim. Efrem: Cu toate că am fost şi în alte oraşe ale României, aici mă simt mai familiar. De aceea mă bucur în mod deosebit că mă aflu împreună cu IPS Andrei şi cu voi toţi, încercând în întâlnirea din seara aceasta să vă oferim un mesaj de la Sf. Munte, împreună cu Corul Bizantin care va înălţa câteva cântări. Trebuie să vă spun că acest grup psaltic este unul dintre puţinele care au reuşit să se apropie de ifosul bizantin aghiorit. De acea credem că seara aceasta ar trebui să se numească—aşa cum este de fapt—o seară aghiorită. Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Bătrânul Dionisie de la Colciu (Ρουμανικά, Romanian).

Dionysios Kolitsou
Arhimandrit Efrem, Egumenul Sfintei şi Marii Mănăstiri Vatoped, Sfântul Munte

Bătrânul Dionisie a fost un Stareţ din Sfântul Munte. Din muntele rugăciunii, muntele pocăinţei, muntele lacrimilor, muntele nevoinţei, din muntele în care domneşte chipul Maicii Domnului. Din muntele în care, aşa cum spunea cineva, nu se naşte nimeni, ci unde oamenii vin să moară; să moară păcatului, patimilor, poftelor, ambiţiilor şi tulburărilor lumii acesteia înşelătoare, pentru a urca acolo unde se întrezăreşte slava lumii ce va să fie, a Împărăţiei lui Dumnezeu.
Bătrânul Dionisie a venit în Sfântul Munte în 1926 la vârsta de 17 ani. Viaţa călugărească i-a fost însoţită dintru început de sărăcie, strâmtorare, osteneli şi ispite, într-o măsură pe care cu greu ne-am putea închipui-o astăzi. În chilia închinată Sfântului Gheorghe din Schitul Colciu s-a strămutat în 1936 şi, până la trecerea sa la Domnul, pentru aproape şaptezeci de ani, a stat cu răbdare şi dor de isihie într-o cămară smerită de numai cinci metri pătraţi. Acolo, însă, l-a cunoscut pe Hristos şi a înţeles fără de tăgadă că, aşa cum spunea Gheron Iosif Isihastul, la capătul răbdării, atunci când încetează orice mângâiere omenească, în inimă se pogoară dulceaţa mângâierii dumnezeieşti.
Batrânul nu era un om învăţat, dar avea multă cunoştinţă duhovnicească, sau altfel spus, gustase din harul Duhului Sfânt. Cuvintele lui erau simple, aşa cum de altfel era el însuşi, însă atunci când vorbea, cel care avea urechi să audă (Mt. 11,15) era încredinţat într-un tip tainic că prin el vorbeşte întrega tradiţie a Bisericii. I s-ar fi potrivit vorbele Sfântului Apostol Pavel: Şi învăţătura şi propovăduirea mea nu stau în cuvântări de înduplecare ale înţelepciunii ci în arătarea Duhului şi a puterii, pentru ca credinţa voastră să nu fie întru înţelepciunea oamenilor, ci întru puterea lui Dumnezeu (1Co. 2,4-5).
Părintele odihnea pe oricine îi bătea la uşa chiliei. Români, greci, ruşi, bulgari, sau oameni veniţi din cele mai neaşteptate colţuri ale lumii, mireni sau călugări, primeau răspunsuri la întrebări existenţiale, erau sfătuiţi, ajutaţi să-şi cunoască adâncurile inimii, îşi găseau liniştea. Bătrânul nu se asemăna unui înţelept al „lumii acesteia”… Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »