Everghetinos – Tema 17 (Ρουμανικά, Romanian)

everghetinosCel ce se leapădă de lume trebuie să se golească de toate. Cum trebuie să-și chivernisească acesta agoniseala [din lume]. Şi cum că, pentru cei din obște, a avea ceva propriu este neîndoielnică pierzanie

1. A Sfântului Varsanufie

Un frate a întrebat pe un Bătrân: «Rudele îmi sunt datoare cu o mică sumă de bani pe care vreau să o dau săracilor. Aceia, însă, mai degrabă nu vor să mi-o înapoieze. Ce să fac?» A răspuns Bătrânul: «De nu vei tăia cugetul trupesc și nu vei arăta un pic de nerușinare după Dumnezeu [faţă de rude], cazi și în dorinţa de a plăcea oamenilor».

2. Din Pateric

1. Un frate care se lepădase de lume și care, dându-și avutul săracilor, păstrase puţin din el și pentru sine, s-a dus la Avva Antonie, cerând să devină monah. Iar acela, când a aflat că și-a păstrat câte ceva din cele ale sale, i-a spus: «Dacă vrei să devii monah, mergi în sat și cumpără carne. Apoi dezbracă-ţi veșmintele, înfășoară carnea în jurul trupului dezgolit și vino așa până aici». Fratele a făcut întocmai. și cum se întorcea dezgolit, așa cum s-a spus, purtând pe umeri carnea, câinii și păsările de pradă i-au sfârtecat trupul, vrând să apuce carnea. După ce s-a întors astfel la Bătrân și i-a arătat trupul sfâșiat, i-a zis Avva Antonie: «Tot așa sunt tăiaţi bucăţi, în războiul cu diavolii, cei care se leapădă de lume, însă Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Everghetinos – Tema 15 (2) (Ρουμανικά, Romanian)

everghetinosCelor care se leapădă de lume le este de neapărată trebuinţă să nu se însoţească cu rudele după trup și nici să arate vreo slăbiciune pentru acestea

3. Din Viaţa Sfântului Simeon cel din mandră

Trecuseră douăzeci și șapte de ani de când bărbatul acesta ceresc, marele Simeon, se lepădase de legăturile firii și de toate cele din lume. Maica sa, purtând încă în inimă focul lăuntric, sădit în fire, al dragostei de mamă și neputând în alt chip să stingă văpaia, a pornit către fiul său, cel care în trup [fiind vieţuia] netrupește după cum se va strădui cuvântul să arate. Tânjea să-i vadă chipul și să-i asculte glasul, de care fusese lipsită atâta vreme. Când acesta a aflat de venirea ei, ia aminte cum îi dăruiește mamei cinstea cuvenită, păstrând totodată nedezlegată și legea care covârșește porunca. Nu a primit să o întâlnească, ci i-a trimis vorbă, zicându-i: «De găsești că e potrivit, mamă, să păstrăm pentru veacul de dincolo vederea noastră unul cu celălalt. și dacă, într-adevăr, petrecerea noastră va fi plăcută lui Dumnezeu, după plecarea de aici ne vom vedea întru Hristos, cu mult mai firesc și mai adevărat». Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Αναρτήθηκε στις Everghetinos, Românesc. Ετικέτες: , , , . Leave a Comment »

Everghetinos – Tema 15 (1) (Ρουμανικά, Romanian)

everghetinosCelor care se leapădă de lume le este de neapărată trebuinţă să nu se însoţească cu rudele după trup și nici să arate vreo slăbiciune pentru acestea

1. A lui Paladie

1. Un tânăr pe nume Pior, de neam egiptean, s-a lepădat de lume și a plecat din casa părintească, mânat de dragoste covârșitoare pentru Dumnezeu, făgăduindu-I Acestuia că nu va mai vedea vreodată pe cineva dintre ai săi. După cincizeci de ani, sora lui, de acum bătrână, a aflat de la cineva că fratele ei trăiește și s-a aprins vârtos de dorul de a-l vedea. Neputând să meargă în adâncul pustiei, l-a rugat fierbinte pe episcopul locului să le scrie sfinţilor Părinţi din pustie, ca să-l trimită pe fratele ei și așa să-l vadă.
După ce l-au silit mult, [Cuviosul] a ascultat în cele din urmă de Părinţi și s-a dus, luând pe încă cineva cu el. Iar ajungând la casa ei, i-a vestit: «Pior, fratele tău, a sosit». Simţind că sora lui iese să-l întâlnească, a închis ochii și a strigat: «Soră cutare! Eu sunt fratele tău Pior, eu sunt. Privește și vezi-mă cât vrei!» Încredinţându-se ea [că el este], l-a slăvit pe Dumnezeu. și cu toate că s-a străduit mult, nu l-a înduplecat să intre în casă. Ci acela a spus doar o rugăciune din prag, așa cum stătea acolo, iar apoi s-a întors din nou în pustie. Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »