Everghetinos – Tema 11 (2) (Ρουμανικά, Romanian)

everghetinosDupă moarte, sufletele sunt așezate fiecare împreună cu celelalte suflete care i se aseamănă

3. A Sfântului Isaac Sirul

Mântuitorul, atunci când spune multe locașuri ale Tatălui, numește măsurile minţii celor sălășluiţi în ţinutul acela; adică deosebirile celor de care se desfată aceia cu mintea. Prin «multe locașuri», așadar, nu numește deosebirea «locurilor», ci trepte de daruri duhovnicești. După cum fiecare dintre noi se desfată de soarele simţit după măsura curăţiei văzului, iar acela nu se împarte în mai multe străluciri, ci tuturor le luminează în același chip, tot astfel și cu drepţii în veacul ce va să fie. Toţi vor sălășlui într-un singur ţinut, însă fiecare va atrage și va avea în sine strălucirea și bucuria soarelui celui gândit după măsura curăţiei proprii; deci atât cât e în stare să primească și să cuprindă.

4. A Sfântului Grigorie Dialogul

Petru: Mi se pare, cinstite stăpâne, că, deoarece neamul omenesc s-a supus la multe și nenumărate patimi, cea mai mare parte a Ierusalimului ceresc se va umple de prunci.

Grigorie: Nu ne îndoim că toţi copiii botezaţi care mor la vârsta prunciei intră în Împărăţia cerurilor. Nu trebuie, însă, să credem același lucru despre aceia care încep să vorbească, deoarece pentru mulţi dintre prunci intrarea Împărăţiei cerești se închide și din cauza părinţilor lor, dacă îi cresc rău. Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Everghetinos – Tema 11 (1) (Ρουμανικά, Romanian)

everghetinosDupă moarte, sufletele sunt așezate fiecare împreună cu celelalte suflete care i se aseamănă

1. A Sfântului Grigorie Dialogul

Despre cei aleși se spune în Evanghelie: În casa Tatălui meu multe locașuri sunt. Dacă toţi drepţii ar fi luat în chip asemănător cele ale răsplăţii în acea fericire veșnică, ar fi trebuit să fie doar un singur locaș și nu multe; sunt însă multe și în ele aleșii vor fi împărţiţi după vrednicie, pentru dreptatea lor, și se vor veseli împreună. Faptul că toţi cei care au fost orânduiţi în «multele locașuri» vor lua un «dinar» vădește că una este fericirea pe care toţi o primesc acolo, dar egalitatea răsplăţii de care au parte, pentru feluritele lor fapte, nu-i păstrată. Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Everghetinos – Tema 9 (2) (Ρουμανικά, Romanian)

everghetinosDovezi despre unde merg sufletele celor care se săvârșesc și cum sunt după despărţirea [de trup]

4. A Sfântului Grigorie Dialogul

1. Benedict, omul lui Dumnezeu, stătea într-una din zile în chilia sa și, ridicându-și ochii înspre văzduh, a văzut sufletul cuvioasei sale surori suindu-se la cer în chipul unui porumbel strălucitor. Plin de bucurie duhovnicească, a adus mulţumită mare lui Dumnezeu. Apoi a vestit fraţilor celor dimpreună cu el săvârșirea acesteia, trimiţându-i îndată să aducă la mănăstire cinstitul și nepreţuitul ei trup. Căci locul în care fecioara se nevoia nu era mult depărtat de mănăstirea cuviosului. Ducându-se așadar fraţii și găsind-o adormită, i-au adus sfântul trup, iar dumnezeiescul Benedict l-a înmormântat în mormântul pe care îl pregătise pentru el însuși. Precum mintea celor doi era unită prin Sfântul Duh, așa și preasfintele lor trupuri nu s-au despărţit nici în mormânt.

2. Altădată, omul acesta al lui Dumnezeu, stând într-o noapte la fereastră și rugându-se atotputernicului Dumnezeu, și-a ridicat pe neașteptate privirea și, iată, s-a arătat din cer atâta revărsare de lumină, încât întreg întunericul nopţii a fost alungat; iar văzduhul s-a luminat atât de tare, încât strălucea mai puternic decât lumina zilei. În ceasul acelei vedenii a urmat și o altă taină preaminunată, precum a povestit mai apoi cuviosul: «Am văzut, zicea, întreaga lume ca adunată sub o rază de soare». Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Everghetinos – Tema 9 (1) (Ρουμανικά, Romanian)

everghetinosDovezi despre unde merg sufletele celor care se săvârșesc și cum sunt după despărţirea [de trup]

1. Din Viaţa Sfântului Pavel Tebeul

Sfântul Antonie se întorcea, odată, la Sfântul Pavel Tebeul, aducându-i veșmântul Sfântului Atanasie trimis cu poruncă de acela. Călătorea astfel prin pustiu și, pe la ceasul al treilea din zi, când de acum nu era prea departe de peșteră, vede pe drum, cu ochii cu care văd cei ce s-au învrednicit a privi unele ca acestea, legiuni de îngeri, pâlcuri de apostoli, cete de prooroci și oștiri de mucenici, iar în mijlocul lor, sufletul lui Pavel, care urca la ceruri cu multă bucurie, întrecând albeaţa zăpezii și strălucind mai luminos decât aceasta.

2. Din Viaţa Sfântului Pahomie

I s-a vestit odată marelui Pahomie, pe când petrecea într-una din mănăstirile sale, că un frate din mănăstirea Chinovoskion, care căzuse la pat cuprins de boală, cere să aibă parte de binecuvântarea lui. Când a auzit aceasta, omul lui Dumnezeu s-a sculat și a pornit la drum. Pe când se afla pe la două-trei mile depărtare de locul unde era fratele bolnav, a auzit în văzduh glas sfânt și cântare minunată. Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Everghetinos – Tema 8 (3) (Ρουμανικά, Romanian)

everghetinosDespre cei care mor și iarăși se întorc [în trup]; cum că aceasta se întâmplă din dumnezeiască iconomie. De multe ori, cei păcătoși se cutremură văzând chinurile iadului și pe diavoli, atunci când încă mai răsuflă. Și astfel se despart de trup

5. A Sfântului Efrem [Sirul]

Fraţilor! Mare frică e în ceasul morţii. Căci în clipa despărţirii [de trup] i se înfăţișează sufletului toate faptele pe care le-a săvârșit, ziua sau noaptea, bu­ne sau rele. Îngerii, sârguindu-se, se grăbesc să-l scoată din trup, iar sufletul păcătos, văzându-și faptele, se teme să iasă; silit de îngeri și cutremurându-se din pricina lucrărilor sale, le zice acestora cu frică: «Lăsaţi-mă încă un ceas ca să ies». Îi răspund însă sufletului faptele sale, toate împreună: «Tu ne-ai săvârșit pe noi; așa că împreună cu tine mergem către Dumnezeu». Astfel, tremurând și văitându-se, se desparte de trup și merge să se înfăţișeze judecăţii celei nemuritoare.

6. Din Pateric

Un Bătrân a povestit că un frate voia să iasă din lume, însă era împiedicat de mama sa. Iar el nu înceta să-și dorească aceasta, spunând: «Vreau să-mi mântuiesc sufletul». Mama lui s-a străduit îndelung, dar, nereușind să-l ţină, i-a îngăduit să plece. Iar acesta, după ce a ieșit din lume și s-a călugărit, și-a irosit viaţa în trândăvie.

S-a întâmplat apoi ca mama lui să moară. După câtva timp, s-a îmbolnăvit și acesta greu, ajungând la un pas de moarte. Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Un zâmbet de dincolo de moarte (Ρουμανικά, Romanian)

keidia-5

Onorabile domn Papanicolau,
La câteva ore de la înmormântarea Bătrânului Iosif aţi publicat pe site-ul dumneavoastră un articol cu titlul «Funeraliile Bătrânului Iosif Vatopedinul – Zâmbet din eternitate», descriind în câteva cuvinte, însoţite de fotografii, evenimentul. Fotografia celui adormit, zâmbind nu doar cu buzele, ci cu întreaga expresie a feții, au impresionat puternic lumea, cum se vede din articolele şi comentariile de pe multe site-uri. Și într-adevăr, se pot întâlni oameni abia adormiţi, cu feţe luminoase, cu expresii paşnice, cu odihnă deplină, dar unde s-a mai văzut zâmbet pe feţele lor? Pe de o parte toți părinţii duhovniceşti spun că ora morţii este înfricoşătoare pentru om, pe de altă parte, citim în Pateric că până si cei mai sporiți în viața duhovnicească, din smerenie, nu se încred în sine înainte de a trece în lumea de dincolo, unde nu mai este nici o primejdie. Mai mult, Bătrânul Iosif suferea cu inima şi era foarte chinuit de boală. Așadar cum a adormit zâmbind? Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Everghetinos – Tema 8 (2) (Ρουμανικά, Romanian)

everghetinosDespre cei care mor și iarăși se întorc [în trup]; cum că aceasta se întâmplă din dumnezeiască iconomie. De multe ori, cei păcătoși se cutremură văzând chinurile iadului și pe diavoli, atunci când încă mai răsuflă. Și astfel se despart de trup

3. Din povestirea călătoriilor Sfântului Apostol Toma

Toma, marele Apostol, după ce a fost vândut de Domnul negustorului Amvani, ca rob cu multă pricepere la meșteșugul construcţiilor, a plecat împreună cu acesta în India. Acolo a fost dus la împărat și, fiind întrebat despre îndeletnicirea lui, l-a încredinţat că este preaiscusit în zidiri, înfăţișând cu de-amănuntul multe despre acest meșteșug. și, din cuvintele sale, cei care-l ascultau au priceput că, într-adevăr, îndemânarea îi era mare; de aceea i s-au încredinţat de către împărat bani din belșug, pentru a-i zidi palate într-un loc anume. Însă el, luând mulţimea de bani, i-a împrăștiat pe toţi celor nevoiași.

După câtăva vreme împăratul a trimis să fie cercetate construcţiile. și de îndată ce a aflat de la cei trimiși că Toma nu pusese nici măcar început zidirii, ci toţi banii încredinţaţi îi împrăștiase săracilor, s-a aprins de mânie și a poruncit să-i fie adus numaidecât înainte Apostolul, legat cu mâinile la spate. Înfăţișându-se Toma, până să-și termine cuvântul [împăratul], îi zice acesta: «Mi-ai zidit palatul?» Iar el răspunse: «Da; și încă unul foarte frumos». Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Everghetinos – Tema 8 (1) (Ρουμανικά, Romanian)

everghetinosDespre cei care mor și iarăși se întorc [în trup]; cum că aceasta se întâmplă din dumnezeiască iconomie. De multe ori, cei păcătoși se cutremură văzând chinurile iadului și pe diavoli, atunci când încă mai răsuflă. Și astfel se despart de trup

1. A Sfântului Grigorie Dialogul

Întrebare a lui Petru: Cum se tâlcuiește lucrul acesta care se întâmplă cu mulţi, că sunt răpiţi din trup, ca într-o amăgire, și, după ce rămân pentru puţin timp neînsufleţiţi, se întorc iarăși [la viaţă]?

Răspunsul lui Grigorie: Lucrul acesta, Petre, dacă e bine priceput, nu este amăgire, ci e spre învăţătură de minte. Căci îl rânduiește milostivirea lui Dumnezeu, prin iconomie, ca un preamare dar al milei Lui; [și e dat] multora pentru ca, ieșind din trup și întorcându-se din nou în acesta, să vadă chinurile iadului, despre care au auzit mai înainte, dar nu credeau; și așa să se teamă.

Un monah, pe nume Petru, s-a alipit de un Bătrân, numit Evvasa, și vieţuia într-un loc împădurit și pustiu. Acela i-a povestit că înainte de a veni să șadă în pustie s-a îmbolnăvit și a murit. Îndată, însă, s-a reîntors în trup, zicând că a văzut chinurile iadului și întinderi nesfârșite cuprinse de foc. Încredinţa că i-a zărit și pe unii dintre stăpânitorii lumii acesteia, spânzuraţi în văpaie. Pe când era dus și el spre a fi aruncat acolo, un înger strălucitor s-a arătat pe neașteptate, precum spunea, și a oprit să fie aruncat în foc. Acesta i-a zis: «Du-te și vezi cum vei trăi după acestea, luând aminte la tine însuţi».

De cum a auzit glasul, mădularele au prins încetul cu încetul a i se încălzi, s-a trezit din somnul morţii veșnice și a povestit toate câte i s-au întâmplat. Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Everghetinos – Tema 5 (3) (Ρουμανικά, Romanian)

everghetinosTrebuie să avem pururi pomenirea morţii și a judecăţii ce va să fie; căci cei care nu cugetă și nu le așteaptă neîncetat pe acestea cad ușor pradă patimilor

5. A lui Avva Isaia

Trei sunt lucrurile pe care anevoie le agonisește omul și acestea păzesc toate virtuţile: tânguirea inimii, plângerea păcatelor și a avea pururi în faţa ochilor propria moarte. Căci cel care cugetă în fiecare zi și își zice: «[Numai] astăzi mai am de trăit în lume», unul ca acesta nicicând nu va păcătui înaintea lui Dumnezeu. Însă acela care se așteaptă să vieţuiască multă vreme se va încurca în multe păcate. Dumnezeu grijește să curăţească de păcat toată calea celui ce se pregătește să-I dea socoteală pentru toate faptele sale. Însă cel nepăsător, care își zice: «Lasă, să ajung eu mai întâi în clipa aceea», [unul ca acesta] se sălășluiește întru cele rele.

În fiecare zi, înainte de a făptui ceva, adu-ţi aminte unde ești și unde vei merge, când vei ieși din trup; și nu te trândăvi a griji de suflet nici măcar o zi. Ia aminte la tine însuţi, pomenind și având pururi înaintea ochilor moartea, osândele veșnice și pe cei ce se chinuiesc și suferă acolo; și socotește-te mai degrabă ca unul dintre aceia, decât ca unul dintre cei vii.

Vai nouă, că, deși avem a ne strămuta de aici, de pe pământul pe care locuim vremelnic, ne îngrijim îndelung de lucruri pământești și stricăcioase, cu toate că în ceasul de neocolit al plecării noastre nu ne este îngăduit a rămâne în stăpânirea vreunuia dintre acestea. Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Everghetinos – Tema 5 (Ρουμανικά, Romanian)

everghetinosTrebuie să avem pururi pomenirea morţii și a judecăţii ce va să fie; căci cei care nu cugetă și nu le așteaptă neîncetat pe acestea cad ușor pradă patimilor

3. Din Pateric

1. A zis Avva Agathon: «Monahul trebuie să ia aminte în tot ceasul la Judecata lui Dumnezeu».

2. Era prin părţile Iordanului un pustnic, care se nevoise vreme de mulţi ani. Acesta, acoperit de Dumnezeu, nu avea lupte de la vrăjmaș, rămânând aproape întru totul nerăzboit. De aceea, în faţa tuturor celor care îl cercetau pentru folos [duhovnicesc], îl batjocorea pe Satana și îi arunca ocări. Zicea că-i un nimic și că n-are nici o putere asupra nevoitorilor; decât dacă-i găsește asemenea lui, întinaţi și robiţi neîncetat păcatului, doar pe aceștia îi face neputincioși. Acestea le spunea pentru că nu simţea harul de sus, care nu-l lăsa pe Satana să-l lupte.

Dar când i s-a apropiat sfârșitul, a îngăduit Dumnezeu să i se arate diavolul înaintea ochilor și să-i spună: «Ce ţi-am făcut eu, Avva? De ce-mi arunci ocări? Oare te-am supărat cu ceva?» Iar fratele îl scuipă și începu să-i zică iarăși aceleași cuvinte: «Mergi înapoia mea, Satano! Căci nu ai nici o putere asupra robilor lui Dumnezeu». Iar acela spuse: «Așa, așa! Vezi că mai ai de trăit patruzeci de ani; nu o să găsesc eu în atâţia ani o clipă în care să te fac să te poticnești?» și, spunând aceasta, s-a făcut nevăzut. Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Αναρτήθηκε στις Everghetinos, Românesc. Ετικέτες: , , , , , , . Leave a Comment »

Everghetinos – Tema 5 (Ρουμανικά, Romanian)

everghetinosTrebuie să avem pururi pomenirea morţii și a judecăţii ce va să fie; căci cei care nu cugetă și nu le așteaptă neîncetat pe acestea cad ușor pradă patimilor

1. Din Viaţa Sfântului Antonie

Zicea Sfântul Antonie către ucenicii săi: «Pentru a nu cădea în nepurtare de grijă și a nu da înapoi în nevoinţă, este bine să cugetăm neîncetat la cuvântul Apostolului: Mor în fiecare zi2. Căci dacă și noi trăim astfel, ca unii ce mor în fiecare zi, nu vom păcătui. și iată, mai deslușit, ce vreau să spun. Când ne sculăm în fiecare zi, să socotim că nu vom trăi până seara și, de fiecare dată când ne culcăm, să socotim că nu ne vom trezi, de vreme ce e neștiut din fire [cât avem de trăit] și viaţa ne e măsurată în fiecare zi de purtarea de grijă dumnezeiască.

Dacă gândim astfel, nici nu vom păcătui, nici nu vom pofti vreun lucru, nu ne vom mânia împotriva nimănui și nici nu vom aduna comoară pe pământ. Ci, ca unii care așteptăm în fiecare zi să murim, vom fi neagonisitori și vom ierta toate, tuturor. și nici nu vom vrea să ne desfătăm de pofta trupească sau de vreo altă plăcere întinată, ci ne vom scârbi de dânsele ca [de niște lucruri] trecătoare, frământându-ne pururea și având înaintea ochilor ziua judecăţii. Căci frica mare și agonia chinurilor destramă totdeauna dulceaţa plăcerii și ridică sufletul plecat [spre desfătare]». Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Everghetinos – Tema 2 (Ρουμανικά, Romanian)

everghetinosTrebuie să facem binele în clipa de faţă și nu să îl lăsăm pentru mai târziu. După moarte nu există îndreptare

1. Din Pateric

1.Un frate l-a întrebat pe Avva Pimen: «Avva, erau doi oameni, unul monah și unul mirean. Monahul s-a gândit de cu seară ca dimineaţa să lepede schima, iar mireanul s-a gândit să devină monah. Au murit, însă, amândoi în noaptea aceea și nu au apucat să-și plinească gândul. Ce li se va socoti lor, oare?» și a zis bătrânul: «Călugărul a murit călugăr și mireanul a murit mirean. Deci s-au dus întru cele în care au fost aflaţi».
2. A zis un bătrân: «Glasul acesta strigă către om până la răsuflarea lui cea din urmă: ‘Astăzi întoarce-te!'»
3. A zis un bătrân: «Neamul acesta nu caută pe ‘astăzi’, ci pe ‘mâine'».
4. Spuneau despre un oarecare bătrân că atunci când îi ziceau lui gândurile: «Lasă astăzi, și te vei pocăi mâine!», li se împotrivea zicând: «Nu, ci azi mă voi pocăi și mâine facă-se voia lui Dumnezeu».
5. A zis un bătrân: «Orice răutate nesăvârșită nu este răutate și orice dreptate nesăvârșită nu este dreptate». Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »