Everghetinos – Tema 19 (1) (Ρουμανικά, Romanian)

everghetinosSupunerea este de neapărată trebuinţă. Care este folosul ce vine din aceasta și cum se dobândește

1. Din Viaţa Sfântului Teodosie Chinoviarhul

După ce Sfântul Teodosie a atins vârsta înţelepciunii, sufletul i-a fost cuprins de dragoste pentru viaţa călugărească și, părăsindu-și ţinutul, a mers la Ierusalim. După ce s-a închinat cu sfinţenie la Locurile Sfinte, un gând îl frământa neîncetat: cum să înceapă oare să se nevoiască și ce petrecere să aleagă, cea cu desăvârșire singuratică și pustnicească, sau cea dimpreună cu alţi fraţi evlavioși, care năzuiesc spre același ţel? Să vieţuiască în isihie de unul singur nu dorea, cel puţin pentru o vreme, gândind că este primejdios, necercat cum era, să se lupte singur cu duhurile viclene. «Nici un ostaș din lume spunea  nu este atât de îndrăzneţ și covârșit de neghiobie încât, fără pic de iscusinţă și nedeprins cu războiul, să se arunce dintr-odată din rând în mijlocul dușmanilor. Cum aș putea atunci eu, care nu mi-am deprins încă mâinile la luptă și degetele la război și nici nu m-am încins cu putere de sus, să pornesc la luptă, într-o astfel de încleștare mult mai primejdioasă și mai nesigură: împotriva începătoriilor, puterilor și a stăpânitorilor întunericului veacului acestuia, împotriva duhurilor răutăţii? Nu îmi rămâne decât să ucenicesc, mai întâi, pe lângă Părinţi sfinţi, care bine s-au nevoit, și, după ce mă voi fi deprins îndeajuns de la ei cu lupta împotriva vrăjmașilor gândiţi, să secer la timpul potrivit și roadele isihiei». Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Everghetinos – Tema 18 (3) (Ρουμανικά, Romanian)

everghetinos

Cel care vrea să se mântuiască trebuie să caute a fi în preajma celor îmbunătăţiţi, lucru mult folositor. Trebuie, de asemenea, să-i întrebe pe aceștia cu multă râvnă și cu dor aprins, pentru ca să afle de la dânșii cele despre mântuire

5. Din Pateric

1. A zis un Bătrân: «Cel care intră într-o prăvălie de aromate, chiar de nu cumpără nimic, se împărtășește oricum de buna-mireasmă. Așa e și cu cel care îi cercetează pe Părinţi; dacă vrea să lucreze, ei îi arată calea smereniei, care i se face zid înaintea năvălirilor dracilor».

2. Un frate a mers odată la Avva Felix, împreună cu câţiva mireni. L-a rugat să le spună cuvânt, însă Bătrânul tăcea. După ce l-au rugat mult, Bătrânul a zis: «Vreţi să auziţi cuvânt?» Au răspuns: «Da, Avva». Atunci le-a spus: «Acum nu mai este cuvânt. Atunci când întrebau fraţii pe Bătrâni și făceau ce le spuneau Bătrânii, Dumnezeu le dădea cuvânt, pentru folosul celor care întrebau. Acum, însă, pentru că întreabă dar nu fac ceea ce aud, a luat Dumnezeu harul de la Bătrâni și nu găsesc ce să grăiască, fiindcă nu mai este cel care să lucreze». Auzind aceasta, au suspinat și au spus: «Roagă-te pentru noi, Avva!» Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Everghetinos – Tema 18 (1) (Ρουμανικά, Romanian)

everghetinosCel care vrea să se mântuiască trebuie să caute a fi în preajma celor îmbunătăţiţi, lucru mult folositor. Trebuie, de asemenea, să-i întrebe pe aceștia cu multă râvnă și cu dor aprins, pentru ca să afle de la dânșii cele despre mântuire

1. Din Pateric

1. A zis Avva Paladie: «Sufletul care se nevoiește după Dumnezeu trebuie fie să deprindă temeinic cele pe care nu le știe, fie să înveţe lămurit [pe alţii] cele pe care le-a cunoscut. Dacă nu vrea nici una din acestea două, suferă de nebunie, căci începutul îndepărtării de Dumnezeu este neînvăţarea [altuia] și lipsa poftei de cuvânt, de care flămânzește pururea sufletul iubitorului de Dumnezeu».

2. Un frate l-a întrebat pe un Bătrân: «Avva, îi rog pe Bătrâni și îmi vorbesc despre [folosul] sufletului meu, dar nu rămân cu nimic din cuvintele lor. De ce să-i mai rog, de vreme ce nu fac nimic? Căci sunt cu totul necurat».
Erau acolo două vase goale. Îi zice Bătrânul: «Mergi și adu unul dintre vase, pune ulei în el, clătește-l bine cu acesta, iar apoi deșartă uleiul și pune vasul înapoi la locul lui». Fratele a făcut aceasta o dată, apoi a doua oară și, după ce a deșertat uleiul, a pus vasul acolo unde era mai înainte. Apoi îi spune Bătrânul: «Adu acum cele două vase și vezi care-i mai curat». Spune fratele: «Cel în care am pus uleiul». Îi zice Bătrânul: «Așa este și sufletul. Chiar dacă nu păstrează nimic din cele ce întreabă, ceea ce mie nu-mi vine a crede, totuși se curăţește mai mult decât cel ce nu întreabă de loc». Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Everghetinos – Tema 17 (Ρουμανικά, Romanian)

everghetinosCel ce se leapădă de lume trebuie să se golească de toate. Cum trebuie să-și chivernisească acesta agoniseala [din lume]. Şi cum că, pentru cei din obște, a avea ceva propriu este neîndoielnică pierzanie

1. A Sfântului Varsanufie

Un frate a întrebat pe un Bătrân: «Rudele îmi sunt datoare cu o mică sumă de bani pe care vreau să o dau săracilor. Aceia, însă, mai degrabă nu vor să mi-o înapoieze. Ce să fac?» A răspuns Bătrânul: «De nu vei tăia cugetul trupesc și nu vei arăta un pic de nerușinare după Dumnezeu [faţă de rude], cazi și în dorinţa de a plăcea oamenilor».

2. Din Pateric

1. Un frate care se lepădase de lume și care, dându-și avutul săracilor, păstrase puţin din el și pentru sine, s-a dus la Avva Antonie, cerând să devină monah. Iar acela, când a aflat că și-a păstrat câte ceva din cele ale sale, i-a spus: «Dacă vrei să devii monah, mergi în sat și cumpără carne. Apoi dezbracă-ţi veșmintele, înfășoară carnea în jurul trupului dezgolit și vino așa până aici». Fratele a făcut întocmai. și cum se întorcea dezgolit, așa cum s-a spus, purtând pe umeri carnea, câinii și păsările de pradă i-au sfârtecat trupul, vrând să apuce carnea. După ce s-a întors astfel la Bătrân și i-a arătat trupul sfâșiat, i-a zis Avva Antonie: «Tot așa sunt tăiaţi bucăţi, în războiul cu diavolii, cei care se leapădă de lume, însă Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Everghetinos – Tema 16 (Ρουμανικά, Romanian)

everghetinos

Trebuie să ne iubim rudele după trup ca și pe ceilalţi fraţi, dacă și ele se împărtășesc de aceeași vieţuire cu a noastră. Dacă, însă, [petrecerea] le e potrivnică, trebuie să le ocolim ca fiindu-ne vătămătoare

1. Din Viaţa Sfântului Pahomie
Mai mulţi ani după ce se lepădase de lume Teodor care era ucenic al Sfântului Pahomie, și încă unul foarte sârguitor a venit la mănăstire și Pafnutie, fratele său, cerând și el să devină monah. Teodor nu vroia să se poarte cu el ca și cu un frate [după trup] căci se dezbrăcase de omul cel vechi iar din pricina aceasta Pafnutie se necăjea mult și plângea. Aflând marele Pahomie despre aceasta, îi zise lui Teodor: «La început, frate, pogorământul către unii ca aceștia este bun. Precum pomul de curând sădit are nevoie de multă îngrijire, tot așa se întâmplă și cu cel care începe viaţa de nevoinţă, până când prinde rădăcini, cu ajutorul harului Domnului, și se întărește în credinţă». Auzind Teodor acestea, l-a ascultat cu osârdie pe Părintele său și îl sprijinea întru toate pe fratele său, păzind porunca. Căci pricepea înţelesul celor spuse.
2. Din Viaţa Sfântului Ioanichie
Fiica unui senator zăcea cuprinsă de boală, cu mădularele paralizate. Fata era binecredincioasă și cucernică în cele creștinești, spre deosebire de cumnatul după soră al sfântului, care se înverșuna ieșit din minţi, cuprins de cumplită turbare împotriva icoanelor lui Hristos. Când a ajuns fericitul acolo, a izbăvit-o pe fată de boala grea, prin rugăciune și cu semnul crucii. Iar pentru [cumnat], fiindcă nu a putut să-l înduplece cu vorba bună să se lepede de cumplita sa sminteală, s-a folosit de pedeapsă. Trecând cu vederea dragostea pentru rudenii și uitând, pentru dreapta credinţă, de propriul său sânge, l-a orbit pe acela prin rugăciunea sa. Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »
Αναρτήθηκε στις Psaltirea, Românesc. Ετικέτες: , , , . Leave a Comment »

Everghetinos – Tema 15 (3) (Ρουμανικά, Romanian)

everghetinosCelor care se leapădă de lume le este de neapărată trebuinţă să nu se însoţească cu rudele după trup și nici să arate vreo slăbiciune pentru acestea

5. A lui Avva Isaia

Dacă te-ai despărţit de rudeniile după trup, ca să te faci străin pentru Dumnezeu, nu lăsa îndulcirea [cu gândul la] ele să se strecoare în tine atunci când șezi în chilie, milostivindu-te de tată sau de mamă, ori pomenind în inima ta pe soră sau frate, mila de copii sau dorul de femeie; fiindcă pe toate acestea le-ai părăsit. Adu-ţi aminte de ieșirea ta și de strâmtorarea morţii, căci atunci nimeni dintre aceștia nu îţi va ajuta. De ce nu te lepezi așadar de ei pentru virtute? Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Everghetinos – Tema 15 (2) (Ρουμανικά, Romanian)

everghetinosCelor care se leapădă de lume le este de neapărată trebuinţă să nu se însoţească cu rudele după trup și nici să arate vreo slăbiciune pentru acestea

3. Din Viaţa Sfântului Simeon cel din mandră

Trecuseră douăzeci și șapte de ani de când bărbatul acesta ceresc, marele Simeon, se lepădase de legăturile firii și de toate cele din lume. Maica sa, purtând încă în inimă focul lăuntric, sădit în fire, al dragostei de mamă și neputând în alt chip să stingă văpaia, a pornit către fiul său, cel care în trup [fiind vieţuia] netrupește după cum se va strădui cuvântul să arate. Tânjea să-i vadă chipul și să-i asculte glasul, de care fusese lipsită atâta vreme. Când acesta a aflat de venirea ei, ia aminte cum îi dăruiește mamei cinstea cuvenită, păstrând totodată nedezlegată și legea care covârșește porunca. Nu a primit să o întâlnească, ci i-a trimis vorbă, zicându-i: «De găsești că e potrivit, mamă, să păstrăm pentru veacul de dincolo vederea noastră unul cu celălalt. și dacă, într-adevăr, petrecerea noastră va fi plăcută lui Dumnezeu, după plecarea de aici ne vom vedea întru Hristos, cu mult mai firesc și mai adevărat». Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Αναρτήθηκε στις Everghetinos, Românesc. Ετικέτες: , , , . Leave a Comment »

Everghetinos – Tema 14 (Ρουμανικά, Romanian)

everghetinosDe unde se nasc la început în om frica de Dumnezeu și dragostea. La ce măsură trebuie să ajungă acestea

1. Din Pateric

Un frate l-a întrebat pe Avva Evprepie : «Cum vine la început frica de Dumnezeu în suflet?» și a răspuns Bătrânul: «Dacă omul alege smerenia și neagoniseala, degrabă îi vine frica de Dumnezeu».

2. A zis Avva Iacov: «Precum făclia luminează în loc întunecat, tot astfel și frica de Dumnezeu, atunci când vine în inima omului, îl învaţă toate virtuţile și poruncile lui Dumnezeu».

3. Un frate l-a întrebat pe un Bătrân: «Cum vine frica de Dumnezeu în suflet?» și a zis Bătrânul: «Dacă omul alege smerenia, neagoniseala și să nu judece pe alţii și dacă în fiece lucru își cercetează sufletul, încât să-și aducă aminte că Îl va întâlni pe Dumnezeu, atunci frica de Dumnezeu vine în el».

Everghetinos – Tema 13 (4) (Ρουμανικά, Romanian)

everghetinosCel care se leapădă de lume trebuie să vieţuiască în înstrăinare. Ce este înstrăinarea, care e folosul pe care îl aduce și care sunt locurile prielnice pentru nevoinţă

5. Din Pateric

1. Era odată un oștean în Schitopol care săvârșea multe răutăţi și își întina în tot chipul trupul. [Cu harul lui] Dumnezeu, însă, s-a străpuns la inimă și s-a lepădat de lume. și-a zidit chilie în loc pustiu și ședea acolo, îngrijindu-se de sufletul său. Aflând unii dintre cunoscuţii săi, au început să-i trimită neîncetat pâini, curmale și toate de câte avea nevoie. Acesta, însă, când s-a văzut pe sine în odihnă, nelipsindu-i nimic, și-a zis: «Cu adevărat odihna aceasta ne scoate din odihna de dincolo. Fiindcă nu sunt vrednic de cea de aici». Părăsindu-și chilia, a plecat de acolo, spunând: «Să mergem, suflete, spre necaz. Pâinea care mi se cuvine mie e hrana dobitoacelor, adică iarba care le e potrivită lor; căci faptele ce le-am săvârșit sunt cele ale dobitoacelor».

2. A zis Avva Pimen: «Trebuie să fugim de cele trupești, adică de materiile care stârnesc patimile. Atunci când omul e aproape de războiul trupesc, se aseamănă unui bărbat care stă deasupra unei gropi adânci foarte. Vrăjmașul îl atacă pe acesta oricând vrea și îl prăvălește lesne în prăpastie. Dacă, însă, cineva este departe de cele trupești, se aseamănă unui bărbat aflat la mare depărtare de groapă. Acesta, chiar dacă vrăjmașul îl prinde și-l târăște înspre prăpastie ca să-l prăvălească în adânc, poate să se împotrivească, cerând totodată și ajutorul lui Dumnezeu. Iar ajutorul îi vine deîndată și îl smulge pe om din mâinile vrăjmașului».

Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Everghetinos – Tema 13 (1) (Ρουμανικά, Romanian)

everghetinosCel care se leapădă de lume trebuie să vieţuiască în înstrăinare. Ce este înstrăinarea, care e folosul pe care îl aduce și care sunt locurile prielnice pentru nevoinţă

1. Din Pateric

1. Avva Iacov a zis: «Să te înstrăinezi pentru Dumnezeu e lucru mai însemnat decât să găzduiești străini».

2. Odată, Avva Longhin l-a întrebat pe Avva Luchie și i-a spus: «Sufletul meu dorește să se înstrăineze». I-a răspuns Bătrânul: «Dacă nu-ţi stăpânești limba nu vei fii străin, oriunde te vei duce. Deci și aici, ţine-ţi limba și vei fi străin».

3. A zis un Bătrân: «Dacă știe monahul un loc în care poate spori și nu se duce acolo, din pricina nevoilor trupești, unul ca acesta nu crede că există Dumnezeu».

4. Un frate a întrebat un Bătrân: «Cum se face, Părinte, că neamul nostru nu poate ţine nevoinţa Părinţilor?» și a răspuns Bătrânul: «Pentru că nu iubește pe Dumnezeu, nu fuge de oameni și nici nu urăște cele materialnice ale lumii. Căci celui care fuge de oameni și de cele materialnice, îi vin de la sine străpungerea inimii și nevoinţa. Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Everghetinos – Tema 11 (2) (Ρουμανικά, Romanian)

everghetinosDupă moarte, sufletele sunt așezate fiecare împreună cu celelalte suflete care i se aseamănă

3. A Sfântului Isaac Sirul

Mântuitorul, atunci când spune multe locașuri ale Tatălui, numește măsurile minţii celor sălășluiţi în ţinutul acela; adică deosebirile celor de care se desfată aceia cu mintea. Prin «multe locașuri», așadar, nu numește deosebirea «locurilor», ci trepte de daruri duhovnicești. După cum fiecare dintre noi se desfată de soarele simţit după măsura curăţiei văzului, iar acela nu se împarte în mai multe străluciri, ci tuturor le luminează în același chip, tot astfel și cu drepţii în veacul ce va să fie. Toţi vor sălășlui într-un singur ţinut, însă fiecare va atrage și va avea în sine strălucirea și bucuria soarelui celui gândit după măsura curăţiei proprii; deci atât cât e în stare să primească și să cuprindă.

4. A Sfântului Grigorie Dialogul

Petru: Mi se pare, cinstite stăpâne, că, deoarece neamul omenesc s-a supus la multe și nenumărate patimi, cea mai mare parte a Ierusalimului ceresc se va umple de prunci.

Grigorie: Nu ne îndoim că toţi copiii botezaţi care mor la vârsta prunciei intră în Împărăţia cerurilor. Nu trebuie, însă, să credem același lucru despre aceia care încep să vorbească, deoarece pentru mulţi dintre prunci intrarea Împărăţiei cerești se închide și din cauza părinţilor lor, dacă îi cresc rău. Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Everghetinos – Tema 10 (2) (Ρουμανικά, Romanian)

everghetinosDespre faptul că, după ieșirea din trup, sufletul are parte în văzduh de cercetare înfricoșătoare, căci duhurile rele îi ies în cale și îi împiedică urcușul

3. A lui Avva Isaia

Iubite frate, cei ce muncesc în lumea aceasta pieritoare, dacă au spor ori câștigă, nu se gândesc la ostenelile pe care le-au îndurat, ci se bucură de sporirea pe care o au după aceea. Câtă bucurie socotești, așadar, că se naște în sufletul celui care pune început după Dumnezeu și plinește lucrul Lui? La ieșirea [din trup] faptele sale îi vor merge înainte și îngerii se vor bucura cu el, când vor vedea că e izbăvit de stăpânirile întunericului. Căci atunci când sufletul iese din trup, merg și îngerii împreună cu dânsul. Tot atunci îi ies înainte toate puterile întunericului, cercetând de au într-însul ceva de-al lor și vrând să-l înhaţe. La vremea aceea nu îngerii se războiesc cu aceste duhuri, ci faptele pe care le-a săvârșit; ele îl împrejmuiesc și îl apără de vrăjmași, ca să nu-l atingă. Dacă izbânda e de partea faptelor sufletului, îngerii cântă înaintea lui până când Îl întâlnește cu bucurie pe Dumnezeu. În ceasul acela sunt date uitării toată lucrarea lumii acesteia și toată osteneala sufletului. Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Everghetinos – Tema 10 (1) (Ρουμανικά, Romanian)

everghetinosDespre faptul că, după ieșirea din trup, sufletul are parte în văzduh de cercetare înfricoșătoare, căci duhurile rele îi ies în cale și îi împiedică urcușul

1. Din Viaţa Sfântului Antonie cel Mare

Odată, pe când Sfântul Antonie urma să mănânce, sculându-se să-și facă rugăciunea, pe la ceasul al nouălea, a simţit că e răpit cu mintea; și, străin lucru, pe când stătea, se vedea pe sine însuși de parcă era în afara lui, călăuzit de unii prin văzduh. Apoi a văzut pe unii amarnici și cumpliţi, stând în aer și vrând să-l împiedice să treacă. Cei care-l călăuzeau li s-au împotrivit, dar aceia au prins a-i cere socoteală, de nu cumva le este dator. Vrând astfel să înceapă socoteala de la naștere, însoţitorii lui Antonie i-au împiedicat, spunându-le: «Pe cele [făcute] de la naștere, Domnul le-a șters. E îngăduit să se facă socoteala [numai] de când a devenit monah și s-a făgăduit lui Dumnezeu». Atunci, de vreme ce ei îl învinuiau fără a putea dovedi, drumul i s-a făcut slobod și fără de opreliște. S-a văzut deîndată venind, stând lângă el însuși și că este iarăși întreg Antonie. Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Everghetinos – Tema 9 (2) (Ρουμανικά, Romanian)

everghetinosDovezi despre unde merg sufletele celor care se săvârșesc și cum sunt după despărţirea [de trup]

4. A Sfântului Grigorie Dialogul

1. Benedict, omul lui Dumnezeu, stătea într-una din zile în chilia sa și, ridicându-și ochii înspre văzduh, a văzut sufletul cuvioasei sale surori suindu-se la cer în chipul unui porumbel strălucitor. Plin de bucurie duhovnicească, a adus mulţumită mare lui Dumnezeu. Apoi a vestit fraţilor celor dimpreună cu el săvârșirea acesteia, trimiţându-i îndată să aducă la mănăstire cinstitul și nepreţuitul ei trup. Căci locul în care fecioara se nevoia nu era mult depărtat de mănăstirea cuviosului. Ducându-se așadar fraţii și găsind-o adormită, i-au adus sfântul trup, iar dumnezeiescul Benedict l-a înmormântat în mormântul pe care îl pregătise pentru el însuși. Precum mintea celor doi era unită prin Sfântul Duh, așa și preasfintele lor trupuri nu s-au despărţit nici în mormânt.

2. Altădată, omul acesta al lui Dumnezeu, stând într-o noapte la fereastră și rugându-se atotputernicului Dumnezeu, și-a ridicat pe neașteptate privirea și, iată, s-a arătat din cer atâta revărsare de lumină, încât întreg întunericul nopţii a fost alungat; iar văzduhul s-a luminat atât de tare, încât strălucea mai puternic decât lumina zilei. În ceasul acelei vedenii a urmat și o altă taină preaminunată, precum a povestit mai apoi cuviosul: «Am văzut, zicea, întreaga lume ca adunată sub o rază de soare». Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Everghetinos – Tema 9 (1) (Ρουμανικά, Romanian)

everghetinosDovezi despre unde merg sufletele celor care se săvârșesc și cum sunt după despărţirea [de trup]

1. Din Viaţa Sfântului Pavel Tebeul

Sfântul Antonie se întorcea, odată, la Sfântul Pavel Tebeul, aducându-i veșmântul Sfântului Atanasie trimis cu poruncă de acela. Călătorea astfel prin pustiu și, pe la ceasul al treilea din zi, când de acum nu era prea departe de peșteră, vede pe drum, cu ochii cu care văd cei ce s-au învrednicit a privi unele ca acestea, legiuni de îngeri, pâlcuri de apostoli, cete de prooroci și oștiri de mucenici, iar în mijlocul lor, sufletul lui Pavel, care urca la ceruri cu multă bucurie, întrecând albeaţa zăpezii și strălucind mai luminos decât aceasta.

2. Din Viaţa Sfântului Pahomie

I s-a vestit odată marelui Pahomie, pe când petrecea într-una din mănăstirile sale, că un frate din mănăstirea Chinovoskion, care căzuse la pat cuprins de boală, cere să aibă parte de binecuvântarea lui. Când a auzit aceasta, omul lui Dumnezeu s-a sculat și a pornit la drum. Pe când se afla pe la două-trei mile depărtare de locul unde era fratele bolnav, a auzit în văzduh glas sfânt și cântare minunată. Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Everghetinos – Tema 8 (3) (Ρουμανικά, Romanian)

everghetinosDespre cei care mor și iarăși se întorc [în trup]; cum că aceasta se întâmplă din dumnezeiască iconomie. De multe ori, cei păcătoși se cutremură văzând chinurile iadului și pe diavoli, atunci când încă mai răsuflă. Și astfel se despart de trup

5. A Sfântului Efrem [Sirul]

Fraţilor! Mare frică e în ceasul morţii. Căci în clipa despărţirii [de trup] i se înfăţișează sufletului toate faptele pe care le-a săvârșit, ziua sau noaptea, bu­ne sau rele. Îngerii, sârguindu-se, se grăbesc să-l scoată din trup, iar sufletul păcătos, văzându-și faptele, se teme să iasă; silit de îngeri și cutremurându-se din pricina lucrărilor sale, le zice acestora cu frică: «Lăsaţi-mă încă un ceas ca să ies». Îi răspund însă sufletului faptele sale, toate împreună: «Tu ne-ai săvârșit pe noi; așa că împreună cu tine mergem către Dumnezeu». Astfel, tremurând și văitându-se, se desparte de trup și merge să se înfăţișeze judecăţii celei nemuritoare.

6. Din Pateric

Un Bătrân a povestit că un frate voia să iasă din lume, însă era împiedicat de mama sa. Iar el nu înceta să-și dorească aceasta, spunând: «Vreau să-mi mântuiesc sufletul». Mama lui s-a străduit îndelung, dar, nereușind să-l ţină, i-a îngăduit să plece. Iar acesta, după ce a ieșit din lume și s-a călugărit, și-a irosit viaţa în trândăvie.

S-a întâmplat apoi ca mama lui să moară. După câtva timp, s-a îmbolnăvit și acesta greu, ajungând la un pas de moarte. Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Everghetinos – Tema 8 (2) (Ρουμανικά, Romanian)

everghetinosDespre cei care mor și iarăși se întorc [în trup]; cum că aceasta se întâmplă din dumnezeiască iconomie. De multe ori, cei păcătoși se cutremură văzând chinurile iadului și pe diavoli, atunci când încă mai răsuflă. Și astfel se despart de trup

3. Din povestirea călătoriilor Sfântului Apostol Toma

Toma, marele Apostol, după ce a fost vândut de Domnul negustorului Amvani, ca rob cu multă pricepere la meșteșugul construcţiilor, a plecat împreună cu acesta în India. Acolo a fost dus la împărat și, fiind întrebat despre îndeletnicirea lui, l-a încredinţat că este preaiscusit în zidiri, înfăţișând cu de-amănuntul multe despre acest meșteșug. și, din cuvintele sale, cei care-l ascultau au priceput că, într-adevăr, îndemânarea îi era mare; de aceea i s-au încredinţat de către împărat bani din belșug, pentru a-i zidi palate într-un loc anume. Însă el, luând mulţimea de bani, i-a împrăștiat pe toţi celor nevoiași.

După câtăva vreme împăratul a trimis să fie cercetate construcţiile. și de îndată ce a aflat de la cei trimiși că Toma nu pusese nici măcar început zidirii, ci toţi banii încredinţaţi îi împrăștiase săracilor, s-a aprins de mânie și a poruncit să-i fie adus numaidecât înainte Apostolul, legat cu mâinile la spate. Înfăţișându-se Toma, până să-și termine cuvântul [împăratul], îi zice acesta: «Mi-ai zidit palatul?» Iar el răspunse: «Da; și încă unul foarte frumos». Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Everghetinos – Tema 7 (2) (Ρουμανικά, Romanian)

everghetinosDe multe ori sufletele celor îmbunătăţiţi sunt mângâiate în ceasul morţii de o adumbrire dumnezeiască și așa se despart de trup

2. Din Viaţa Sfântului Sava

Un Bătrân ce se trăgea din Betania, pe nume Antim, care își împodobise viaţa cu multe sudori bine plăcute lui Dumnezeu, vieţuia dincolo de râu spre răsărit, într-o chilie pe care o construise în faţa turnului zidit de fericitul Sava. După ce a petrecut acolo treizeci de ani, spre sfârșitul vieţii, Bătrânul a fost cuprins de o boală care l-a făcut să zacă pe patul de suferinţă. Văzându-l astfel, vlăguit de boală și de adâncile bătrâneţi, minunatul Sava stăruia să-l mute într-una din chiliile bisericii, pentru a putea fraţii să îl cerceteze și să-i slujească cu mai puţină osteneală. Așa îl ruga cuviosul, însă Bătrânul nu se învoia, zicând că își pune nădejdea în Dumnezeu că se va săvârși acolo unde a locuit dintru început. Într-o noapte, Sava s-a sculat înainte de slujba Utreniei și i s-a părut că aude psalmodie, de parcă ar fi cântat mai mulţi laolaltă. Crezând că se cântă imnele obișnuite ale Utreniei, era nedumerit cum de se săvârșește slujba împotriva obiceiului, fără de binecuvântarea lui. S-a dus astfel în grabă la biserică, însă, găsind porţile închise bine, s-a întors înapoi; și iarăși i s-a părut că aude vocile de mai înainte, cântând cu multă dulceaţă. Iar ceea ce se cânta, era așa: «Voi merge spre locul cortului minunat, până la casa lui Dumnezeu, în glas de bucurie și sunet de laudă al celor ce prăznuiesc.» Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Everghetinos – Tema 5 (3) (Ρουμανικά, Romanian)

everghetinosTrebuie să avem pururi pomenirea morţii și a judecăţii ce va să fie; căci cei care nu cugetă și nu le așteaptă neîncetat pe acestea cad ușor pradă patimilor

5. A lui Avva Isaia

Trei sunt lucrurile pe care anevoie le agonisește omul și acestea păzesc toate virtuţile: tânguirea inimii, plângerea păcatelor și a avea pururi în faţa ochilor propria moarte. Căci cel care cugetă în fiecare zi și își zice: «[Numai] astăzi mai am de trăit în lume», unul ca acesta nicicând nu va păcătui înaintea lui Dumnezeu. Însă acela care se așteaptă să vieţuiască multă vreme se va încurca în multe păcate. Dumnezeu grijește să curăţească de păcat toată calea celui ce se pregătește să-I dea socoteală pentru toate faptele sale. Însă cel nepăsător, care își zice: «Lasă, să ajung eu mai întâi în clipa aceea», [unul ca acesta] se sălășluiește întru cele rele.

În fiecare zi, înainte de a făptui ceva, adu-ţi aminte unde ești și unde vei merge, când vei ieși din trup; și nu te trândăvi a griji de suflet nici măcar o zi. Ia aminte la tine însuţi, pomenind și având pururi înaintea ochilor moartea, osândele veșnice și pe cei ce se chinuiesc și suferă acolo; și socotește-te mai degrabă ca unul dintre aceia, decât ca unul dintre cei vii.

Vai nouă, că, deși avem a ne strămuta de aici, de pe pământul pe care locuim vremelnic, ne îngrijim îndelung de lucruri pământești și stricăcioase, cu toate că în ceasul de neocolit al plecării noastre nu ne este îngăduit a rămâne în stăpânirea vreunuia dintre acestea. Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Everghetinos – Tema 5 (Ρουμανικά, Romanian)

everghetinosTrebuie să avem pururi pomenirea morţii și a judecăţii ce va să fie; căci cei care nu cugetă și nu le așteaptă neîncetat pe acestea cad ușor pradă patimilor

3. Din Pateric

1. A zis Avva Agathon: «Monahul trebuie să ia aminte în tot ceasul la Judecata lui Dumnezeu».

2. Era prin părţile Iordanului un pustnic, care se nevoise vreme de mulţi ani. Acesta, acoperit de Dumnezeu, nu avea lupte de la vrăjmaș, rămânând aproape întru totul nerăzboit. De aceea, în faţa tuturor celor care îl cercetau pentru folos [duhovnicesc], îl batjocorea pe Satana și îi arunca ocări. Zicea că-i un nimic și că n-are nici o putere asupra nevoitorilor; decât dacă-i găsește asemenea lui, întinaţi și robiţi neîncetat păcatului, doar pe aceștia îi face neputincioși. Acestea le spunea pentru că nu simţea harul de sus, care nu-l lăsa pe Satana să-l lupte.

Dar când i s-a apropiat sfârșitul, a îngăduit Dumnezeu să i se arate diavolul înaintea ochilor și să-i spună: «Ce ţi-am făcut eu, Avva? De ce-mi arunci ocări? Oare te-am supărat cu ceva?» Iar fratele îl scuipă și începu să-i zică iarăși aceleași cuvinte: «Mergi înapoia mea, Satano! Căci nu ai nici o putere asupra robilor lui Dumnezeu». Iar acela spuse: «Așa, așa! Vezi că mai ai de trăit patruzeci de ani; nu o să găsesc eu în atâţia ani o clipă în care să te fac să te poticnești?» și, spunând aceasta, s-a făcut nevăzut. Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Αναρτήθηκε στις Everghetinos, Românesc. Ετικέτες: , , , , , , . Leave a Comment »

Everghetinos – Tema 4 (Ρουμανικά, Romanian)

everghetinosCelor neputincioși li se potrivește să fie călăuziţi cu
încetul spre lucrările pocăinţei

Din Pateric

Un frate care căzuse în ispită, adică în păcat, de necaz a lepădat canonul călugăresc. Apoi, voind să pună din nou început, era împiedicat de întristare, zicându-și în sine: «Când mă voi mai afla pe mine însumi, așa cum eram odată?» și, pierzându-și curajul, nu avea tăria să înceapă lucrarea călugărească. A mers, deci, la un Bătrân și i-a povestit câte i se întâmplau. Iar Bătrânul, auzind despre necazul său, i-a spus o astfel de pildă: «Un om avea o ţarină care, din pricina nepăsării lui, s-a înţelenit și s-a umplut de buruieni și de mărăcini. Mai apoi s-a gândit să o îngrijească și i-a spus fiului său: ‘Mergi de curăţă ogorul’. și a plecat fiul să cureţe ţarina, dar când a văzut mulţimea de mărăcini, s-a descurajat, zicându-și în sinea lui: ‘Când voi smulge și voi curăţa eu toate astea de aici?’ Atunci s-a culcat și a adormit. Trezindu-se, a privit iarăși la mulţimea mărăcinilor și, cuprins de lâncezeală, a rămas tolănit. Astfel, când dormind, când învârtindu-se de ici-colo, ca ușa în ţâţâni – după [cuvântul] Scripturii27 – și-a irosit nu puţine zile, fără să lucreze nimic.
După aceea a venit tatăl să vadă ce a făcut și l-a aflat că nu lucrase nimic. I-a zis: ‘De ce nu ai muncit nimic până acum?’ Iar el i-a răspuns: ‘Tată, cum mergeam să lucrez, văzând mulţimea buruienilor și mărăcinilor, mă cuprindea deznădejdea și, de necaz, mă întindeam și dormeam. De aceea nu am lucrat nimic’. Îi zice tatăl: ‘Fiule, în fiecare zi să faci atât cât îţi este lăţimea așternutului; astfel va spori lucrul tău și nu te vei descuraja’. Tânărul a făcut așa și în scurtă vreme ogorul a fost curăţat. Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Αναρτήθηκε στις Everghetinos, Românesc. Ετικέτες: , . Leave a Comment »

Everghetinos – Tema 3 (Ρουμανικά, Romanian)

everghetinosCum trebuie să ne pocăim

1. A lui Avva Marcu

Dacă fugi de osteneală și de necinstire, nu spune că o să te pocăiești [lucrând] alte virtuţi. Căci, prin fire, slava deșartă și lipsa de durere slujesc păcatului, chiar și atunci când par a avea pricini întemeiate. De cade cineva în orice fel de păcat și nu se întristează după măsura greșelii, se va prinde lesne în aceeași mreajă.

2. A Sfântului Isaac Sirul

Prin cele ce ai pierdut binele, prin acestea dobândește-l din nou. Ești dator cu aur lui Dumnezeu? Nu primește de la tine mărgăritare. Adică: ai pierdut curăţia trupească? Atunci Dumnezeu nu primește de la tine milostenie, câtă vreme stărui în desfrânare; pentru că vrea de la tine să-ţi sfinţești trupul. De ai călcat porunca și ai fost biruit de pizmă, pentru ce te lupţi cu somnul, priveghind, ori stărui în post? Căci din acestea nu vei avea vreun folos în lupta cu patima aceea. Fiece boală, a sufletului sau a trupului, se tămăduiește cu leacurile ce-i sunt proprii și potrivite.

3. Din Pateric

1. Doi fraţi după trup s-au lepădat de lume, iar unul dintre ei ședea în Muntele Măslinilor. Într-o bună zi, acestuia i s-a aprins inima de pocăinţă și, coborând în Cetatea Sfântă, a mers la stăpânitorul locului și i-a mărturisit aceluia păcatele sale, spunând: «Pedepsește-mă după lege». Iar stăpânitorul, minunându-se, s-a socotit în sinea lui și apoi i-a zis fratelui: «Cu adevărat, omule, pentru că tu de bunăvoie te-ai mărturisit, eu nu îndrăznesc să te judec înainte de a te judeca Dumnezeu; căci poate Acesta te-a și iertat». Atunci fratele a plecat, și-a pus lanţuri la picioare și la gât și s-a zăvorât într-o chilie. Iar de venea vreodată cineva și-l întreba: «Cine ţi-a pus, Avva, lanţuri atât de grele?», răspundea: «Stăpânitorul». Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Everghetinos – Tema 1 (4) (Ρουμανικά, Romanian)

everghetinosNimeni nu trebuie să deznădăjduiască vreodată, chiar dacă a păcătuit mult, ci cu pocăinţă să aibă nădejde în mântuire

7. Despre fericitul Pavel cel Simplu, care a fost uce­nic al Sfân­tului Antonie

Au povestit Părinţii un lucru ca acesta: Pavel cel simplu s-a dus odată la o mănăstire pentru cercetarea și folosul fraţilor și, după obișnuita bineţe, a mers cu ei la biserică pentru a săvârși slujba. Stând înaintea porţilor locașului, lua aminte la fiecare din cei care treceau cu ce fel de suflet intră; căci avea și acest dar de la Dumnezeu, să vadă pe fiecare cum este la suflet, așa cum noi ne vedem unii pe alţii după înfăţișare. Văzându-i pe toţi cu privirea luminoasă și chipul vesel și pe îngerul fiecăruia bucurându-se de acela, se bucura și el și mulţumea lui Dumnezeu.
Mai apoi vede pe cineva intrând cu chipul înnegrit și cu tot trupul întunecat. Diavoli îl ţineau de fiecare parte și îl trăgeau spre ei de căpăstrul cu care îl legaseră. Iar îngerul lui îl urma de departe, mâhnit și amărât.

Văzând acestea, Bătrânul a lăcrimat; și, bătându-și pieptul cu mâna, s-a așezat înaintea bisericii, plângând amarnic pe fratele ce i se arătase astfel. Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Everghetinos – Tema 1 (3) (Ρουμανικά, Romanian)

everghetinosNimeni nu trebuie să deznădăjduiască vreodată, chiar dacă a păcătuit mult, ci cu pocăinţă să aibă nădejde în mântuire

5. A Sfântului Amfilohie, despre a nu dez­nă­dăjdui

Un frate, biruit de curvie, se afla săvârșind păcatul în fiecare zi, însă, tot în fiecare zi, Îl îmbuna cu lacrimi și rugăminţi pe Stăpânul său. Astfel făcând, înșelat de prearăul nărav, lucra păcatul. Apoi, după ce îl săvârșea, venea iarăși la biserică. și privind chipul cel cinstit și vrednic de închinare al Domnului nostru Iisus Hristos, se arunca înaintea lui cu lacrimi amare, zicând: «Miluiește-mă, Doamne, și ridică de la mine această ispită vicleană, căci mă apasă cumplit și mă rănește cu amarul plăcerilor. Nu am obraz, Stăpâne, ca să caut și să privesc chipul Tău cel sfânt și înfăţișarea cea mai presus de soare a feţei Tale, pentru ca inima mea, astfel îndulcită, să se veselească».

Zicând așa, ieșea din biserică și iarăși cădea în mocirlă. Însă nici atunci nu deznădăjduia de mântuirea sa, ci iarăși se întorcea de la păcat în biserică și grăia altele asemenea către Domnul și Dumnezeul iubitor de oameni, zicând: Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Everghetinos – Tema 1 (2) (Ρουμανικά, Romanian)

everghetinosNimeni nu trebuie să deznădăjduiască vreodată, chiar dacă a păcătuit mult, ci cu pocăinţă să aibă nădejde în mântuire

3. A Sfântului Paladie

Am aflat despre Moise Etiopianul, cel ce era preavestit între Părinţii din Schit, că înainte de a se face monah era slujitor la un om însemnat. și, din pricina răului său nărav și a firii sale, sângeroase și sălbatice, stăpânul l-a alungat. Iar el a plecat, s-a făcut tâlhar și, pentru puterea lui covârșitoare, a devenit căpetenia celorlalţi tâlhari.

Între faptele lui de tâlhărie se pomenește și aceasta: Unui oarecare păstor îi pusese gând rău, pentru că, odată, pe când se ducea noaptea să tâlhărească, i-a stat în cale cu câinii turmei. Vrând să-l omoare, căuta cu sârg să afle pe unde își paște oile. De îndată ce a aflat că se găsește dincolo de Nil, fiind atunci fluviul revărsat și albia lui lărgită până la o milă, Moise s-a dezbrăcat de cămașa pe care o purta, punând-o pe cap și, apucând cuţitul în dinţi, s-a aruncat în apă și a trecut-o înot. Păstorul, văzându-l de departe înotând, a fugit și s-a ascuns. Iar Moise, neprinzându-l pe păstor, și-a întors nebunia către turmă; Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »