Everghetinos – Tema 19 (1) (Ρουμανικά, Romanian)

everghetinosSupunerea este de neapărată trebuinţă. Care este folosul ce vine din aceasta și cum se dobândește

1. Din Viaţa Sfântului Teodosie Chinoviarhul

După ce Sfântul Teodosie a atins vârsta înţelepciunii, sufletul i-a fost cuprins de dragoste pentru viaţa călugărească și, părăsindu-și ţinutul, a mers la Ierusalim. După ce s-a închinat cu sfinţenie la Locurile Sfinte, un gând îl frământa neîncetat: cum să înceapă oare să se nevoiască și ce petrecere să aleagă, cea cu desăvârșire singuratică și pustnicească, sau cea dimpreună cu alţi fraţi evlavioși, care năzuiesc spre același ţel? Să vieţuiască în isihie de unul singur nu dorea, cel puţin pentru o vreme, gândind că este primejdios, necercat cum era, să se lupte singur cu duhurile viclene. «Nici un ostaș din lume spunea  nu este atât de îndrăzneţ și covârșit de neghiobie încât, fără pic de iscusinţă și nedeprins cu războiul, să se arunce dintr-odată din rând în mijlocul dușmanilor. Cum aș putea atunci eu, care nu mi-am deprins încă mâinile la luptă și degetele la război și nici nu m-am încins cu putere de sus, să pornesc la luptă, într-o astfel de încleștare mult mai primejdioasă și mai nesigură: împotriva începătoriilor, puterilor și a stăpânitorilor întunericului veacului acestuia, împotriva duhurilor răutăţii? Nu îmi rămâne decât să ucenicesc, mai întâi, pe lângă Părinţi sfinţi, care bine s-au nevoit, și, după ce mă voi fi deprins îndeajuns de la ei cu lupta împotriva vrăjmașilor gândiţi, să secer la timpul potrivit și roadele isihiei». Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Everghetinos – Tema 18 (3) (Ρουμανικά, Romanian)

everghetinos

Cel care vrea să se mântuiască trebuie să caute a fi în preajma celor îmbunătăţiţi, lucru mult folositor. Trebuie, de asemenea, să-i întrebe pe aceștia cu multă râvnă și cu dor aprins, pentru ca să afle de la dânșii cele despre mântuire

5. Din Pateric

1. A zis un Bătrân: «Cel care intră într-o prăvălie de aromate, chiar de nu cumpără nimic, se împărtășește oricum de buna-mireasmă. Așa e și cu cel care îi cercetează pe Părinţi; dacă vrea să lucreze, ei îi arată calea smereniei, care i se face zid înaintea năvălirilor dracilor».

2. Un frate a mers odată la Avva Felix, împreună cu câţiva mireni. L-a rugat să le spună cuvânt, însă Bătrânul tăcea. După ce l-au rugat mult, Bătrânul a zis: «Vreţi să auziţi cuvânt?» Au răspuns: «Da, Avva». Atunci le-a spus: «Acum nu mai este cuvânt. Atunci când întrebau fraţii pe Bătrâni și făceau ce le spuneau Bătrânii, Dumnezeu le dădea cuvânt, pentru folosul celor care întrebau. Acum, însă, pentru că întreabă dar nu fac ceea ce aud, a luat Dumnezeu harul de la Bătrâni și nu găsesc ce să grăiască, fiindcă nu mai este cel care să lucreze». Auzind aceasta, au suspinat și au spus: «Roagă-te pentru noi, Avva!» Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Everghetinos – Tema 18 (1) (Ρουμανικά, Romanian)

everghetinosCel care vrea să se mântuiască trebuie să caute a fi în preajma celor îmbunătăţiţi, lucru mult folositor. Trebuie, de asemenea, să-i întrebe pe aceștia cu multă râvnă și cu dor aprins, pentru ca să afle de la dânșii cele despre mântuire

1. Din Pateric

1. A zis Avva Paladie: «Sufletul care se nevoiește după Dumnezeu trebuie fie să deprindă temeinic cele pe care nu le știe, fie să înveţe lămurit [pe alţii] cele pe care le-a cunoscut. Dacă nu vrea nici una din acestea două, suferă de nebunie, căci începutul îndepărtării de Dumnezeu este neînvăţarea [altuia] și lipsa poftei de cuvânt, de care flămânzește pururea sufletul iubitorului de Dumnezeu».

2. Un frate l-a întrebat pe un Bătrân: «Avva, îi rog pe Bătrâni și îmi vorbesc despre [folosul] sufletului meu, dar nu rămân cu nimic din cuvintele lor. De ce să-i mai rog, de vreme ce nu fac nimic? Căci sunt cu totul necurat».
Erau acolo două vase goale. Îi zice Bătrânul: «Mergi și adu unul dintre vase, pune ulei în el, clătește-l bine cu acesta, iar apoi deșartă uleiul și pune vasul înapoi la locul lui». Fratele a făcut aceasta o dată, apoi a doua oară și, după ce a deșertat uleiul, a pus vasul acolo unde era mai înainte. Apoi îi spune Bătrânul: «Adu acum cele două vase și vezi care-i mai curat». Spune fratele: «Cel în care am pus uleiul». Îi zice Bătrânul: «Așa este și sufletul. Chiar dacă nu păstrează nimic din cele ce întreabă, ceea ce mie nu-mi vine a crede, totuși se curăţește mai mult decât cel ce nu întreabă de loc». Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Everghetinos – Tema 17 (Ρουμανικά, Romanian)

everghetinosCel ce se leapădă de lume trebuie să se golească de toate. Cum trebuie să-și chivernisească acesta agoniseala [din lume]. Şi cum că, pentru cei din obște, a avea ceva propriu este neîndoielnică pierzanie

1. A Sfântului Varsanufie

Un frate a întrebat pe un Bătrân: «Rudele îmi sunt datoare cu o mică sumă de bani pe care vreau să o dau săracilor. Aceia, însă, mai degrabă nu vor să mi-o înapoieze. Ce să fac?» A răspuns Bătrânul: «De nu vei tăia cugetul trupesc și nu vei arăta un pic de nerușinare după Dumnezeu [faţă de rude], cazi și în dorinţa de a plăcea oamenilor».

2. Din Pateric

1. Un frate care se lepădase de lume și care, dându-și avutul săracilor, păstrase puţin din el și pentru sine, s-a dus la Avva Antonie, cerând să devină monah. Iar acela, când a aflat că și-a păstrat câte ceva din cele ale sale, i-a spus: «Dacă vrei să devii monah, mergi în sat și cumpără carne. Apoi dezbracă-ţi veșmintele, înfășoară carnea în jurul trupului dezgolit și vino așa până aici». Fratele a făcut întocmai. și cum se întorcea dezgolit, așa cum s-a spus, purtând pe umeri carnea, câinii și păsările de pradă i-au sfârtecat trupul, vrând să apuce carnea. După ce s-a întors astfel la Bătrân și i-a arătat trupul sfâșiat, i-a zis Avva Antonie: «Tot așa sunt tăiaţi bucăţi, în războiul cu diavolii, cei care se leapădă de lume, însă Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Everghetinos – Tema 16 (Ρουμανικά, Romanian)

everghetinos

Trebuie să ne iubim rudele după trup ca și pe ceilalţi fraţi, dacă și ele se împărtășesc de aceeași vieţuire cu a noastră. Dacă, însă, [petrecerea] le e potrivnică, trebuie să le ocolim ca fiindu-ne vătămătoare

1. Din Viaţa Sfântului Pahomie
Mai mulţi ani după ce se lepădase de lume Teodor care era ucenic al Sfântului Pahomie, și încă unul foarte sârguitor a venit la mănăstire și Pafnutie, fratele său, cerând și el să devină monah. Teodor nu vroia să se poarte cu el ca și cu un frate [după trup] căci se dezbrăcase de omul cel vechi iar din pricina aceasta Pafnutie se necăjea mult și plângea. Aflând marele Pahomie despre aceasta, îi zise lui Teodor: «La început, frate, pogorământul către unii ca aceștia este bun. Precum pomul de curând sădit are nevoie de multă îngrijire, tot așa se întâmplă și cu cel care începe viaţa de nevoinţă, până când prinde rădăcini, cu ajutorul harului Domnului, și se întărește în credinţă». Auzind Teodor acestea, l-a ascultat cu osârdie pe Părintele său și îl sprijinea întru toate pe fratele său, păzind porunca. Căci pricepea înţelesul celor spuse.
2. Din Viaţa Sfântului Ioanichie
Fiica unui senator zăcea cuprinsă de boală, cu mădularele paralizate. Fata era binecredincioasă și cucernică în cele creștinești, spre deosebire de cumnatul după soră al sfântului, care se înverșuna ieșit din minţi, cuprins de cumplită turbare împotriva icoanelor lui Hristos. Când a ajuns fericitul acolo, a izbăvit-o pe fată de boala grea, prin rugăciune și cu semnul crucii. Iar pentru [cumnat], fiindcă nu a putut să-l înduplece cu vorba bună să se lepede de cumplita sa sminteală, s-a folosit de pedeapsă. Trecând cu vederea dragostea pentru rudenii și uitând, pentru dreapta credinţă, de propriul său sânge, l-a orbit pe acela prin rugăciunea sa. Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »
Αναρτήθηκε στις Psaltirea, Românesc. Ετικέτες: , , , . Leave a Comment »

Everghetinos – Tema 15 (3) (Ρουμανικά, Romanian)

everghetinosCelor care se leapădă de lume le este de neapărată trebuinţă să nu se însoţească cu rudele după trup și nici să arate vreo slăbiciune pentru acestea

5. A lui Avva Isaia

Dacă te-ai despărţit de rudeniile după trup, ca să te faci străin pentru Dumnezeu, nu lăsa îndulcirea [cu gândul la] ele să se strecoare în tine atunci când șezi în chilie, milostivindu-te de tată sau de mamă, ori pomenind în inima ta pe soră sau frate, mila de copii sau dorul de femeie; fiindcă pe toate acestea le-ai părăsit. Adu-ţi aminte de ieșirea ta și de strâmtorarea morţii, căci atunci nimeni dintre aceștia nu îţi va ajuta. De ce nu te lepezi așadar de ei pentru virtute? Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Everghetinos – Tema 15 (2) (Ρουμανικά, Romanian)

everghetinosCelor care se leapădă de lume le este de neapărată trebuinţă să nu se însoţească cu rudele după trup și nici să arate vreo slăbiciune pentru acestea

3. Din Viaţa Sfântului Simeon cel din mandră

Trecuseră douăzeci și șapte de ani de când bărbatul acesta ceresc, marele Simeon, se lepădase de legăturile firii și de toate cele din lume. Maica sa, purtând încă în inimă focul lăuntric, sădit în fire, al dragostei de mamă și neputând în alt chip să stingă văpaia, a pornit către fiul său, cel care în trup [fiind vieţuia] netrupește după cum se va strădui cuvântul să arate. Tânjea să-i vadă chipul și să-i asculte glasul, de care fusese lipsită atâta vreme. Când acesta a aflat de venirea ei, ia aminte cum îi dăruiește mamei cinstea cuvenită, păstrând totodată nedezlegată și legea care covârșește porunca. Nu a primit să o întâlnească, ci i-a trimis vorbă, zicându-i: «De găsești că e potrivit, mamă, să păstrăm pentru veacul de dincolo vederea noastră unul cu celălalt. și dacă, într-adevăr, petrecerea noastră va fi plăcută lui Dumnezeu, după plecarea de aici ne vom vedea întru Hristos, cu mult mai firesc și mai adevărat». Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Αναρτήθηκε στις Everghetinos, Românesc. Ετικέτες: , , , . Leave a Comment »