Everghetinos – Tema 9 (2) (Ρουμανικά, Romanian)

everghetinosDovezi despre unde merg sufletele celor care se săvârșesc și cum sunt după despărţirea [de trup]

4. A Sfântului Grigorie Dialogul

1. Benedict, omul lui Dumnezeu, stătea într-una din zile în chilia sa și, ridicându-și ochii înspre văzduh, a văzut sufletul cuvioasei sale surori suindu-se la cer în chipul unui porumbel strălucitor. Plin de bucurie duhovnicească, a adus mulţumită mare lui Dumnezeu. Apoi a vestit fraţilor celor dimpreună cu el săvârșirea acesteia, trimiţându-i îndată să aducă la mănăstire cinstitul și nepreţuitul ei trup. Căci locul în care fecioara se nevoia nu era mult depărtat de mănăstirea cuviosului. Ducându-se așadar fraţii și găsind-o adormită, i-au adus sfântul trup, iar dumnezeiescul Benedict l-a înmormântat în mormântul pe care îl pregătise pentru el însuși. Precum mintea celor doi era unită prin Sfântul Duh, așa și preasfintele lor trupuri nu s-au despărţit nici în mormânt.

2. Altădată, omul acesta al lui Dumnezeu, stând într-o noapte la fereastră și rugându-se atotputernicului Dumnezeu, și-a ridicat pe neașteptate privirea și, iată, s-a arătat din cer atâta revărsare de lumină, încât întreg întunericul nopţii a fost alungat; iar văzduhul s-a luminat atât de tare, încât strălucea mai puternic decât lumina zilei. În ceasul acelei vedenii a urmat și o altă taină preaminunată, precum a povestit mai apoi cuviosul: «Am văzut, zicea, întreaga lume ca adunată sub o rază de soare». Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Everghetinos – Tema 8 (1) (Ρουμανικά, Romanian)

everghetinosDespre cei care mor și iarăși se întorc [în trup]; cum că aceasta se întâmplă din dumnezeiască iconomie. De multe ori, cei păcătoși se cutremură văzând chinurile iadului și pe diavoli, atunci când încă mai răsuflă. Și astfel se despart de trup

1. A Sfântului Grigorie Dialogul

Întrebare a lui Petru: Cum se tâlcuiește lucrul acesta care se întâmplă cu mulţi, că sunt răpiţi din trup, ca într-o amăgire, și, după ce rămân pentru puţin timp neînsufleţiţi, se întorc iarăși [la viaţă]?

Răspunsul lui Grigorie: Lucrul acesta, Petre, dacă e bine priceput, nu este amăgire, ci e spre învăţătură de minte. Căci îl rânduiește milostivirea lui Dumnezeu, prin iconomie, ca un preamare dar al milei Lui; [și e dat] multora pentru ca, ieșind din trup și întorcându-se din nou în acesta, să vadă chinurile iadului, despre care au auzit mai înainte, dar nu credeau; și așa să se teamă.

Un monah, pe nume Petru, s-a alipit de un Bătrân, numit Evvasa, și vieţuia într-un loc împădurit și pustiu. Acela i-a povestit că înainte de a veni să șadă în pustie s-a îmbolnăvit și a murit. Îndată, însă, s-a reîntors în trup, zicând că a văzut chinurile iadului și întinderi nesfârșite cuprinse de foc. Încredinţa că i-a zărit și pe unii dintre stăpânitorii lumii acesteia, spânzuraţi în văpaie. Pe când era dus și el spre a fi aruncat acolo, un înger strălucitor s-a arătat pe neașteptate, precum spunea, și a oprit să fie aruncat în foc. Acesta i-a zis: «Du-te și vezi cum vei trăi după acestea, luând aminte la tine însuţi».

De cum a auzit glasul, mădularele au prins încetul cu încetul a i se încălzi, s-a trezit din somnul morţii veșnice și a povestit toate câte i s-au întâmplat. Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »