Everghetinos – Tema 5 (3) (Ρουμανικά, Romanian)

everghetinosTrebuie să avem pururi pomenirea morţii și a judecăţii ce va să fie; căci cei care nu cugetă și nu le așteaptă neîncetat pe acestea cad ușor pradă patimilor

5. A lui Avva Isaia

Trei sunt lucrurile pe care anevoie le agonisește omul și acestea păzesc toate virtuţile: tânguirea inimii, plângerea păcatelor și a avea pururi în faţa ochilor propria moarte. Căci cel care cugetă în fiecare zi și își zice: «[Numai] astăzi mai am de trăit în lume», unul ca acesta nicicând nu va păcătui înaintea lui Dumnezeu. Însă acela care se așteaptă să vieţuiască multă vreme se va încurca în multe păcate. Dumnezeu grijește să curăţească de păcat toată calea celui ce se pregătește să-I dea socoteală pentru toate faptele sale. Însă cel nepăsător, care își zice: «Lasă, să ajung eu mai întâi în clipa aceea», [unul ca acesta] se sălășluiește întru cele rele.

În fiecare zi, înainte de a făptui ceva, adu-ţi aminte unde ești și unde vei merge, când vei ieși din trup; și nu te trândăvi a griji de suflet nici măcar o zi. Ia aminte la tine însuţi, pomenind și având pururi înaintea ochilor moartea, osândele veșnice și pe cei ce se chinuiesc și suferă acolo; și socotește-te mai degrabă ca unul dintre aceia, decât ca unul dintre cei vii.

Vai nouă, că, deși avem a ne strămuta de aici, de pe pământul pe care locuim vremelnic, ne îngrijim îndelung de lucruri pământești și stricăcioase, cu toate că în ceasul de neocolit al plecării noastre nu ne este îngăduit a rămâne în stăpânirea vreunuia dintre acestea. Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Everghetinos – Tema 5 (Ρουμανικά, Romanian)

everghetinosTrebuie să avem pururi pomenirea morţii și a judecăţii ce va să fie; căci cei care nu cugetă și nu le așteaptă neîncetat pe acestea cad ușor pradă patimilor

3. Din Pateric

1. A zis Avva Agathon: «Monahul trebuie să ia aminte în tot ceasul la Judecata lui Dumnezeu».

2. Era prin părţile Iordanului un pustnic, care se nevoise vreme de mulţi ani. Acesta, acoperit de Dumnezeu, nu avea lupte de la vrăjmaș, rămânând aproape întru totul nerăzboit. De aceea, în faţa tuturor celor care îl cercetau pentru folos [duhovnicesc], îl batjocorea pe Satana și îi arunca ocări. Zicea că-i un nimic și că n-are nici o putere asupra nevoitorilor; decât dacă-i găsește asemenea lui, întinaţi și robiţi neîncetat păcatului, doar pe aceștia îi face neputincioși. Acestea le spunea pentru că nu simţea harul de sus, care nu-l lăsa pe Satana să-l lupte.

Dar când i s-a apropiat sfârșitul, a îngăduit Dumnezeu să i se arate diavolul înaintea ochilor și să-i spună: «Ce ţi-am făcut eu, Avva? De ce-mi arunci ocări? Oare te-am supărat cu ceva?» Iar fratele îl scuipă și începu să-i zică iarăși aceleași cuvinte: «Mergi înapoia mea, Satano! Căci nu ai nici o putere asupra robilor lui Dumnezeu». Iar acela spuse: «Așa, așa! Vezi că mai ai de trăit patruzeci de ani; nu o să găsesc eu în atâţia ani o clipă în care să te fac să te poticnești?» și, spunând aceasta, s-a făcut nevăzut. Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Αναρτήθηκε στις Everghetinos, Românesc. Ετικέτες: , , , , , , . Leave a Comment »

Everghetinos – Tema 5 (Ρουμανικά, Romanian)

everghetinosTrebuie să avem pururi pomenirea morţii și a judecăţii ce va să fie; căci cei care nu cugetă și nu le așteaptă neîncetat pe acestea cad ușor pradă patimilor

1. Din Viaţa Sfântului Antonie

Zicea Sfântul Antonie către ucenicii săi: «Pentru a nu cădea în nepurtare de grijă și a nu da înapoi în nevoinţă, este bine să cugetăm neîncetat la cuvântul Apostolului: Mor în fiecare zi2. Căci dacă și noi trăim astfel, ca unii ce mor în fiecare zi, nu vom păcătui. și iată, mai deslușit, ce vreau să spun. Când ne sculăm în fiecare zi, să socotim că nu vom trăi până seara și, de fiecare dată când ne culcăm, să socotim că nu ne vom trezi, de vreme ce e neștiut din fire [cât avem de trăit] și viaţa ne e măsurată în fiecare zi de purtarea de grijă dumnezeiască.

Dacă gândim astfel, nici nu vom păcătui, nici nu vom pofti vreun lucru, nu ne vom mânia împotriva nimănui și nici nu vom aduna comoară pe pământ. Ci, ca unii care așteptăm în fiecare zi să murim, vom fi neagonisitori și vom ierta toate, tuturor. și nici nu vom vrea să ne desfătăm de pofta trupească sau de vreo altă plăcere întinată, ci ne vom scârbi de dânsele ca [de niște lucruri] trecătoare, frământându-ne pururea și având înaintea ochilor ziua judecăţii. Căci frica mare și agonia chinurilor destramă totdeauna dulceaţa plăcerii și ridică sufletul plecat [spre desfătare]». Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »