Everghetinos – Tema 18 (3) (Ρουμανικά, Romanian)

everghetinos

Cel care vrea să se mântuiască trebuie să caute a fi în preajma celor îmbunătăţiţi, lucru mult folositor. Trebuie, de asemenea, să-i întrebe pe aceștia cu multă râvnă și cu dor aprins, pentru ca să afle de la dânșii cele despre mântuire

5. Din Pateric

1. A zis un Bătrân: «Cel care intră într-o prăvălie de aromate, chiar de nu cumpără nimic, se împărtășește oricum de buna-mireasmă. Așa e și cu cel care îi cercetează pe Părinţi; dacă vrea să lucreze, ei îi arată calea smereniei, care i se face zid înaintea năvălirilor dracilor».

2. Un frate a mers odată la Avva Felix, împreună cu câţiva mireni. L-a rugat să le spună cuvânt, însă Bătrânul tăcea. După ce l-au rugat mult, Bătrânul a zis: «Vreţi să auziţi cuvânt?» Au răspuns: «Da, Avva». Atunci le-a spus: «Acum nu mai este cuvânt. Atunci când întrebau fraţii pe Bătrâni și făceau ce le spuneau Bătrânii, Dumnezeu le dădea cuvânt, pentru folosul celor care întrebau. Acum, însă, pentru că întreabă dar nu fac ceea ce aud, a luat Dumnezeu harul de la Bătrâni și nu găsesc ce să grăiască, fiindcă nu mai este cel care să lucreze». Auzind aceasta, au suspinat și au spus: «Roagă-te pentru noi, Avva!» Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Everghetinos – Tema 13 (4) (Ρουμανικά, Romanian)

everghetinosCel care se leapădă de lume trebuie să vieţuiască în înstrăinare. Ce este înstrăinarea, care e folosul pe care îl aduce și care sunt locurile prielnice pentru nevoinţă

5. Din Pateric

1. Era odată un oștean în Schitopol care săvârșea multe răutăţi și își întina în tot chipul trupul. [Cu harul lui] Dumnezeu, însă, s-a străpuns la inimă și s-a lepădat de lume. și-a zidit chilie în loc pustiu și ședea acolo, îngrijindu-se de sufletul său. Aflând unii dintre cunoscuţii săi, au început să-i trimită neîncetat pâini, curmale și toate de câte avea nevoie. Acesta, însă, când s-a văzut pe sine în odihnă, nelipsindu-i nimic, și-a zis: «Cu adevărat odihna aceasta ne scoate din odihna de dincolo. Fiindcă nu sunt vrednic de cea de aici». Părăsindu-și chilia, a plecat de acolo, spunând: «Să mergem, suflete, spre necaz. Pâinea care mi se cuvine mie e hrana dobitoacelor, adică iarba care le e potrivită lor; căci faptele ce le-am săvârșit sunt cele ale dobitoacelor».

2. A zis Avva Pimen: «Trebuie să fugim de cele trupești, adică de materiile care stârnesc patimile. Atunci când omul e aproape de războiul trupesc, se aseamănă unui bărbat care stă deasupra unei gropi adânci foarte. Vrăjmașul îl atacă pe acesta oricând vrea și îl prăvălește lesne în prăpastie. Dacă, însă, cineva este departe de cele trupești, se aseamănă unui bărbat aflat la mare depărtare de groapă. Acesta, chiar dacă vrăjmașul îl prinde și-l târăște înspre prăpastie ca să-l prăvălească în adânc, poate să se împotrivească, cerând totodată și ajutorul lui Dumnezeu. Iar ajutorul îi vine deîndată și îl smulge pe om din mâinile vrăjmașului».

Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Everghetinos – Tema 6 (2) (Ρουμανικά, Romanian)

everghetinosBucuria din ceruri și slava gătită sfinţilor sunt mai presus de gând și de aceea se cuvine să le râvnim din tot sufletul. Nimic din cele ce sunt sau din cele ce facem nu este vrednic de acestea

3. A Sfântului Efrem [Sirul]

Fraţilor, mare și de necuprins cu mintea este slava ce s-a gătit sfinţilor, în vreme ce [slava] vieţii acesteia trece ca o floare, care se scutură grabnic, și ca verdeaţa ierbii. Mulţi domni și împăraţi au stăpânit ţinuturi și cetăţi nenumărate și în scurtă vreme pomenirea lor s-a șters de parcă nici n-ar fi fost vreodată. Oare câţi împăraţi, care au cârmuit neamuri multe, nu și-au făcut chipuri [cioplite] și monumente, crezând că prin acestea vor fi vestiţi și după moarte? Au venit însă alţii, care au surpat chipurile cioplite și au sfărâmat statuile. La unele dintre statui, înlăturând doar feţele, s-au înfăţișat pe ei în loc; dar și lucrul acestora, la rândul lui, a fost stricat de alţii.
Alţii și-au zidit morminte măreţe, părându-li-se că prin ele își întăresc nume veșnic, întipărind și chipul lor deasupra acestora. A venit însă alt neam după ei și mormintele au trecut în stăpânirea lor. Iar aceia au vrut, după cum era firesc, să le curăţească și au mutat [de acolo] oasele celor vechi ca și cum ar fi fost prundiș. Cu ce le-a fost, deci, de folos coșciugul de preţ sau piramida? Căci toate lucrările deșertăciunii sfârșesc în nimic.

Însă cu cei slăviţi întru Dumnezeu nu se întâmplă așa. Căci El le-a gătit lor viaţă veșnică și slavă nepieritoare. Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »