Everghetinos – Tema 18 (3) (Ρουμανικά, Romanian)

everghetinos

Cel care vrea să se mântuiască trebuie să caute a fi în preajma celor îmbunătăţiţi, lucru mult folositor. Trebuie, de asemenea, să-i întrebe pe aceștia cu multă râvnă și cu dor aprins, pentru ca să afle de la dânșii cele despre mântuire

5. Din Pateric

1. A zis un Bătrân: «Cel care intră într-o prăvălie de aromate, chiar de nu cumpără nimic, se împărtășește oricum de buna-mireasmă. Așa e și cu cel care îi cercetează pe Părinţi; dacă vrea să lucreze, ei îi arată calea smereniei, care i se face zid înaintea năvălirilor dracilor».

2. Un frate a mers odată la Avva Felix, împreună cu câţiva mireni. L-a rugat să le spună cuvânt, însă Bătrânul tăcea. După ce l-au rugat mult, Bătrânul a zis: «Vreţi să auziţi cuvânt?» Au răspuns: «Da, Avva». Atunci le-a spus: «Acum nu mai este cuvânt. Atunci când întrebau fraţii pe Bătrâni și făceau ce le spuneau Bătrânii, Dumnezeu le dădea cuvânt, pentru folosul celor care întrebau. Acum, însă, pentru că întreabă dar nu fac ceea ce aud, a luat Dumnezeu harul de la Bătrâni și nu găsesc ce să grăiască, fiindcă nu mai este cel care să lucreze». Auzind aceasta, au suspinat și au spus: «Roagă-te pentru noi, Avva!» Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Everghetinos – Tema 18 (2) (Ρουμανικά, Romanian)

everghetinos

Cel care vrea să se mântuiască trebuie să caute a fi în preajma celor îmbunătăţiţi, lucru mult folositor. Trebuie, de asemenea, să-i întrebe pe aceștia cu multă râvnă și cu dor aprins, pentru ca să afle de la dânșii cele despre mântuire

2. A lui Avva Marcu

Omul îl sfătuiește pe aproapele său după cât știe, însă Dumnezeu lucrează în cel ce ascultă după cât crede. Bărbatul îndelung-răbdător este bogat în înţelepciune; asemenea și cel care își pleacă urechea la cuvinte înţelepte. Nu lepăda învăţătura, chiar de se întâmplă să fii înţelept foarte; pentru că ceea ce Dumnezeu ne rânduiește e mai de folos decât înţelepciunea noastră.

Cel ce vrea să-și ia crucea și să-I urmeze lui Hristos, trebuie mai înainte să se îngrijească de cunoașterea și de învăţătura care se dobândesc prin cercetarea neîncetată a gândurilor dintr-însul, prin multa grijă pentru mântuire și prin cererea sfatului robilor lui Dumnezeu de un cuget și un suflet cu el, care se luptă în același război; pentru ca așa să nu umble în întuneric, fără lumina făcliei, neștiind unde și cum pășește. Fiindcă cel care umblă după propria-i rânduială, fără să aibă cunoaștere evanghelică, nici dreaptă socoteală, și fără să fie povăţuit de cineva, se poticnește în multe rânduri, cade în multe gropi și curse ale vicleanului, rătăcește mult, se ostenește mult, dă de multe primejdii și nu știe de ce sfârșit va avea parte. Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Everghetinos – Tema 13 (3) (Ρουμανικά, Romanian)

everghetinosCel care se leapădă de lume trebuie să vieţuiască în înstrăinare. Ce este înstrăinarea, care e folosul pe care îl aduce și care sunt locurile prielnice pentru nevoinţă

3. A Sfântului Diadoh [al Foticeei]

Sufletul nu poate dori să se despartă de trup atâta timp cât nu ajunge să fie întru totul nepăsător la toate câte-l înconjoară în lumea aceasta. Toate simţurile trupului sunt potrivnice credinţei; căci ele sunt legate de cele [vremelnice] de aici, în vreme ce credinţa făgăduiește numai bogăţia bunătăţilor ce vor să fie. Se cuvine așadar ca cel care se înstrăinează și se nevoiește să nu cugete vreodată la pomi umbroși cu ramuri bogate, la izvoare frumos curgătoare, ori la grădini îmbelșugate, nici la case arătoase, ori la petrecerea împreună cu rudeniile sale. și nici să-și aducă aminte dacă i s-au întâmplat de cinstiri din vreme de praznic, ci să se folosească cu mulţumire de ceea ce îi este de neapărată trebuinţă și să socotească viaţa asemenea unui drum străin, pustiu de orice pornire trupească. Numai dacă ne strâmtorăm astfel cugetul, putem să-l întoarcem în întregime pe urma vieţii veșnice. Pentru că văzul, gustul și celelalte simţuri, atunci când ne folosim de ele peste măsură, risipesc aducerea aminte a inimii. și cea dintâi care ne mărturisește aceasta este Eva. Fiindcă până când nu a privit la pomul oprit, își amintea cu grijă de porunca dumnezeiască. De aceea, încă se acoperea precum cu niște aripi cu dragostea dumnezeiască, necunoscându-și astfel goliciunea. Când, însă, a privit lemnul cu plăcere și s-a atins de el cu multă poftă, iar apoi a gustat din rodul său cu desfătare nestăpânită, îndată a fost ademenită spre împreunarea trupească, din pricină că era dezgolită; și alipindu-și de patimă toată dorinţa, a lăsat-o în voia desfătării de cele ale lumii acesteia, făcându-l și pe Adam părtaș greșelii ei, prin păruta dulceaţă a rodului. De atunci mintea omului cu anevoie își mai poate aduce aminte de Dumnezeu sau de poruncile Lui.

Noi, însă, privind pururea în adâncul inimii noastre, cu pomenirea neîncetată a lui Dumnezeu, să petrecem viaţa aceasta înșelătoare asemenea unor oameni lipsiţi de vedere; Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »

Everghetinos – Tema 11 (2) (Ρουμανικά, Romanian)

everghetinosDupă moarte, sufletele sunt așezate fiecare împreună cu celelalte suflete care i se aseamănă

3. A Sfântului Isaac Sirul

Mântuitorul, atunci când spune multe locașuri ale Tatălui, numește măsurile minţii celor sălășluiţi în ţinutul acela; adică deosebirile celor de care se desfată aceia cu mintea. Prin «multe locașuri», așadar, nu numește deosebirea «locurilor», ci trepte de daruri duhovnicești. După cum fiecare dintre noi se desfată de soarele simţit după măsura curăţiei văzului, iar acela nu se împarte în mai multe străluciri, ci tuturor le luminează în același chip, tot astfel și cu drepţii în veacul ce va să fie. Toţi vor sălășlui într-un singur ţinut, însă fiecare va atrage și va avea în sine strălucirea și bucuria soarelui celui gândit după măsura curăţiei proprii; deci atât cât e în stare să primească și să cuprindă.

4. A Sfântului Grigorie Dialogul

Petru: Mi se pare, cinstite stăpâne, că, deoarece neamul omenesc s-a supus la multe și nenumărate patimi, cea mai mare parte a Ierusalimului ceresc se va umple de prunci.

Grigorie: Nu ne îndoim că toţi copiii botezaţi care mor la vârsta prunciei intră în Împărăţia cerurilor. Nu trebuie, însă, să credem același lucru despre aceia care încep să vorbească, deoarece pentru mulţi dintre prunci intrarea Împărăţiei cerești se închide și din cauza părinţilor lor, dacă îi cresc rău. Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »