Gheronda Dionisie, părintele orb de la schitul Colciu și cuvântul său luminos – 2

În toți acești ani, presupun că ați avut parte și de clipe bune și de clipe grele. Ați avut de dus și o luptă duhovnicească, dar și o luptă trupească, pentru supraviețuire. Ce ne puteți spune despre viața sfinției voastre până în prezent?

Din punct de vedere duhovnicesc, am petrecut bine, plăcut. Am avut mulți bătrâni înduhovniciți, care ne-au ghidat mereu pe drumul cel bun. Noi aveam convingerea că prin gura lor ne vorbește Însuși Dumnezeu. De aceea, făceam ascultare totală față de ei și astfel ne era bine. În rest, am avut parte și de bune și de rele. Ba am avut de-a face cu rebelii, ba cu nemții. Pe atunci, am trăit vremuri grele. Câteodată nu aveam nici pâine. Îmi amintesc că odată ne-a dat un bătrân două lire și, întrucât nu aveam ce mânca, ne-am dus la o chilie care aparținea de mănăstirea Ivíron și am cumpărat niște porumb de o liră. Erau vremuri foarte grele. Mulți greci din afara Sfântului Munte au murit de foame. Odată, s-a întâmplat să trec prin Tesalonic, unde am văzut un copil care cerea trecătorilor ceva de mâncare. Lumea care trecea pe lângă el, vrând să-l ajute, îi dădea mărci germane, dar nu puteai găsi nicăieri pâine de cumpărat. Până să se găsească cineva care să-i dea o bucată de pâine, a murit, săracul. Cât m-am întristat! În general, au murit mulți de foame. Însă aici, în Sfântul Munte, ne-a păzit Maica Domnului. Mai cu ierburi, mai cu una alta, n-am auzit să moară cineva de foame. Oricum a fost greu, tare greu. Ne-a ajutat Maica Domnului și încă ne mai ajută.

Gheronda Dionisie, părintele orb de la schitul Colciu și cuvântul său luminos – 1

Gheronda Dionisie, de origine română, a venit în Sfântul Munte în anul 1926, la vârsta de 17 ani. De opt ani este orb. În interviul pe care ni l-a acordat, vorbește despre greutățile primilor ani, despre nevoința trupească, dar și despre roadele vieții duhovnicești. Cuvântul său fățiș, curat și empiric oferă răspunsuri răspicate la întrebările referitoare la Ortodoxia de astăzi, la problemele familiei contemporane, la viața monahală a călugărilor aghioriți, precum și la problemele pelerinilor veniți în Sfântul Munte. În toți acești ani de când trăiește în grădina Maicii Domnului, nu încetează să-I mulțumescă Sfintei Fecioare și lui Dumnezeu pentru binecuvântările și binefacerile primite în viața sa.

Cum să vă distrugeţi practic copilul

De mic, să nu-i refuzaţi nimic. Daţi-i tot ce doreşte, tot ce cere, mai cu seamă atunci când stăruie cu încăpăţânare şi plânge. Astfel va creşte şi va crede că ceilalţi îi sunt datori mereu şi întru toate, că are doar drepturi.

Când începe să înjure şi să spună nerozii, dumneavoastră să râdeţi. Astfel îi veţi da de înţeles că este foarte deştept.

Să nu-i spuneţi niciodată: „Asta-i rău!” Aşa spun doar cei de modă veche, cu mentalităţi depăşite şi înguşti la minte. Când, mai târziu, va întâmpina greutăţi în viaţa sa şi va suferi, atunci va fi convins cu desăvârşire că societatea îl nedreptăţeşte…

«Unde este Dumnezeu, mamă? Unde este Dumnezeu, tată? Nu vedeţi că înnebunim fără El?» ( scrisoare de adio)

„ Salvaţi sufletele noastre” , S.O.S….., aşa a îndrăznit să scrie cineva pe peretele closetului de la liceu ( printre toate celelalte porcării sexuale)… Da, acesta e strigătul meu nerostit, poate strigătul generaţiei mele, înnăbuşit în inimile noastre, sub mormanele de gunoi ale vieţii de zi cu zi, de chiştoace şi sticle goale, de prezervative şi seringi; de decibelii muzicii date la maxim, de buzele şi corpul celui îmbrăţişat nu din dragoste ( ce e aia poate că nu ştiţi nici voi!), ci din disperarea aceea scârboasă a bătrânilor neputincioşi, de a nu fi singuri! Da, acesta e adevărul nostru, partea cea nobilă şi frumoasă din noi, şi nu putem să-l scriem decât pe pereţii veceului!

De câte ori deschidem gura sau întindem mâna către voi ne trataţi ca pe nişte cerşetori: ne daţi repede bani sau dulciuri sau ţoale ca nu cumva să ne iasă de pe buze strigătul acesta periculos care v-ar pune în cea mai jenantă postură din viaţa voastră, aceea de a nu şti pentru ce trăiţi sau care e sensul vieţii la care ne-aţi chemat, născându-ne; ori ca nu cumva mâna întinsă să cerşească Adevărul pe care nu-l cunoaşteţi, asta fiind maximum de onestitate de care sunteţi în stare, pentru că în rest ne minţiţi fără probleme… De fapt, ne umpleţi şi nouă farfuriile cu ceea ce curge din televizoare…

50+ Photos from the Feast of Humbleness – 50+ Φωτογραφίες από την γιορτή της ταπεινώσεως

The Feast of Saint Evdokimos – the feast of humbliness

Sărbătoarea Sfântului Evdokim – sărbătoarea smereniei

Η γιορτή του Αγίου Ευδοκίμου – η γιορτή της ταπεινώσεως

English

In the cycle «Spiritual Picture of the Day» we will offer a small glimpse from the feast of Saint Evdokimos which ended a while ago. It is the feast of the humbleness, the feast of the power to wish to remain unknown.

Saint Evdokimos is an unknown saint found in the Vatopaidi’s ossuary in 1840, during some reconstruction works. He was found by the beautiful fragrance of his holy relics. He was found dead in a prayer position with an icon of Virgin Mary on his chest. Judging from his clothes, he was dead 100 – 150 years before. From then, the saint does many miracles to the ones who pray to him.

..but besides that, there is a very important aspect: he knew that he will die and he went away from the glory of the humans to be with God. Only with God. And God accepted him.

Nowadays, we do exactly the opposite: we go away from the true glory which came only from God and hunt the vain glory that comes from humans – soap bubbles which is several seconds disappear in the thin air.

Perhaps God urges us to bend our knees in front of the virtue of humbleness of this unknown saint and ask for his help, in order to show us that we are in the wrong way.

See the photos to convince for yourself.

Romanian

În ciclul „Fotografia Duhovnicească a Zilei” vă oferim o mică privire din sărbătoarea Sfântului Evdokim ce s-a terminat cu puțin timp în urmă. Este sărbătoarea smereniei, sărbătoarea puterii de a rămâne necunoscut.

Sfântul Evdokim este un sfânt necuonscut găsit în osuarul Mănăstirii Vatoped în 1840, în timpul unor lucrări de reconstrucție. Sfântul a fost găsit datorită miresmei extraordinare a sfintelor sale moaște. A fost găsit mort, în poziție de rugăciune cu icoana Maicii Domnului pe piept. Judecând după hainele sale, sfântul a adormit întru Domnul în urmă cu 100 – 150 de ani. De atunci, sfântul face multe minuni celor ce i se roagă.

…însă dincolo de asta, lucrul cel mai important este faptul că el știa că va muri și a plecat departe de slava oamenilor pentru a fi cu Dumnezeu. Numai cu Dumnezeu. Și Dumnezeu l-a primit.

Astăzi, noi facem exact contrarul: ne îndepărtăm de slava cea adevărată care vine de la Dumnezeu și vânăm slava deșartă care vine de la oameni – bule de săpun care dispar în câteva secunde…

Poate că Dumnezeu ne îndeamnă să îngenunchem în fața smereniei acestui sfânt necunoscut și să-i cerem ajutorul cu scopul de a ne arăta că suntem pe un drum greșit.

Vedeți fotografiile ca să vă convingeți singuri.

Greek

Στην σειρά των «Πνευματικών φωτογραφιών της ημέρας» σας δίνουμε τη δυνατότητα να δείτε κάτι από την γιορτή του αγίου Ευδόκιμου που τελείωσε πριν από λίγο. Είναι η γιορτή της ταπεινότητας, η γιορτή της δύναμης να ευχόμαστε να παραμένουμε άγνωστοι.

Ο άγιος Ευδόκιμος είναι ένας άγνωστος άγιος που βρέθηκε στο οστεοφυλάκιο του Βατοπαιδίου το 1840 κατά την διάρκεια εργασιών ανακατασκευής. Βρέθηκε χάρη στην ευωδία που ανέδιδαν τα άγια λείψανα του. Όταν τον βρήκαν, ήταν σε γονατιστή στάση προσευχής κρατώντας μια εικόνα της Παναγίας στο στήθος του. Κρίνοντας από τα ρούχα του, είχε κοιμηθεί πριν από 100-150 χρόνια. Από τότε, ο άγιος επιτελεί πολλά θαύματα σε αυτούς που προσεύχονται σε αυτόν.

Όμως εκτός από αυτό, το σημαντικότερο είναι ότι ήξερε ότι θα αποδημήσει εν Κυρίω και απομακρύνθηκε από την «δόξα» του κόσμου, για να είναι κοντά στον Θεό. Μόνος με τον Θεό. Και Εκείνος τον δέχτηκε κοντά Του.

Σήμερα κάνουμε ακριβώς το αντίθετο: Απομακρυνόμαστε από την αληθινή δόξα που προέρχεται μόνο από τον Θεό και κυνηγούμε την εφήμερη ανθρώπινη «δόξα» – σαπουνόφουσκες που σκάνε σε μερικά δευτερόλεπτα…

Ίσως ο Θεός μας προτρέπει να λυγίσουμε τα γόνατά μας μπροστά στην αρετή της ταπεινοφροσύνης του αγίου και να ζητάμε την βοήθειά του για να μας δείξει ότι είμαστε στον λάθος δρόμο.

Δειτε τις φωτογραφίες για να πειστήτε μόνοι σας.

Sfanta Parascheva

Spiritual Picture of the Day (S.P.O.D) – Πνευματική Φωτογραφία της Ημέρας (Π.Φ.Η.) (24)

English

Yes, working hard together is a source of joy. Working hard together means practical love, and this brings God’s grace in a very practical way. The one who has this experience is a happy man.

But unfortunatelly we don’t have the courage to serve others, to try to love others…See photo…

Romanian

Da, a lucra împreună din greu e o sursă de bucurie. A lucra împreună înseamnă dragoste practică și aceasta aduce harul lui Dumnezeu într-un mod foarte concret. Cel care are această experiență este un om fericit.

Însă din păcate nu avem curajul să-i slujim pe ceilalți, să încercăm să-i iubim pe ceilalți.

Greek
Δυστυχώς όμως δεν έχουμε το θάρρος να θέτουμε τον εαυτό μας στην υπηρεσία, στη διακονία των άλλων, να αγαπάμε τους άλλους….Ναι, το να δουλεύεις σκληρά, είναι αιτία χαράς. Το να δουλεύεις σκληρά μαζί με κάποιον είναι δείγμα έμπρακτης αγάπης και αυτό φέρνει αισθητά την χάρη του Θεού. Αυτός που έχει αυτή την εμπειρία είναι ευτυχισμένος.

Spiritual Picture of the Day (S.P.O.D) – Πνευματική Φωτογραφία της Ημέρας (Π.Φ.Η.) (23)

English

One of the worse things which are to be seen today in our culture is that we try to reinvent the wheel. Even worse, we reached at the point in which we say «the wheel isn’t good anymore as it is, let’s build it from the beginning. Α square one».

However, in order to see far away we must stand on shoulders of giants. We must use the experience of forerunners. We must use our tradition. I think that’s a nonsense to invent the «new» for the sake of new.

In order to have the power to go forward we must know where we come from.

Photo shot at the thomb of the Elder Joseph of Vatopaidi…See photo…

Romanian

Unul dintre cele mai rele lucruri pe care le vedem în „civilizaţia” actuală este faptul că încercăm să reinventăm roata. Chiar mai rău, am ajuns la un punct în care spunem „roata nu mai este bună aşa cum e, hai s-o reconstruim de la început. Şi s-o facem pătrată”

Însă, pentru a vedea departe trebuie să stăm pe umerii unor giganţi. Trebuie să valorificăm experienţa înaintaşilor. Trebuie să ne valorificăm tradiţia. Socotesc că e absurd să inventezi „noul” de dragul noului.

Pentru a avea puterea de a merge înainte trebuie să ştim de unde venim.

Fotografia este un instantaneu de la mormântului părintelui Iosif Vatopedinul.

Greek

Ένα από τα χειρότερα πράγματα που βλέπουμε σήμερα στον «πολιτισμό» μας, είναι ότι προσπαθούμε να ξανα-ανακαλύψουμε τον …τροχό.

Ακόμα χειρότερα δε, προσπαθούμε να φτάσουμε σε ένα σημείο που λέμε: «Ο τροχός δεν είναι πια καλός έτσι, ας τον ξαναφτιάξουμε από την αρχή…τετράγωνο!»

Όμως, για να δούμε μακριά, πρέπει να ανέβουμε στους ώμους «γιγάντων». Πρέπει να αξιοποιήσουμε την γνώση των προγόνων μας. Πρέπει να αξιοποιήσουμε την παράδοση μας. Πιστεύω ότι είναι ανόητο να προσπαθούμε να εφεύρουμε το καινούργιο για χάρη του «καινούργιου».

Για να έχουμε τη δύναμη να πάμε μπροστά πρέπει να γνωρίζουμε από που ερχόμαστε….

Spiritual Picture of the Day (S.P.O.D) – Πνευματική Φωτογραφία της Ημέρας (Π.Φ.Η.) (22)

English

Our duty is to love others. We musn’t expect them to love us but we must do everything to love others.

Remember, God is love and He loves everything with an absolute love. He doesn’t try to please us by fullfiling our passions in order to be «popular». Ηe doesn’t expect our love, while Ηe loves us unconditionally. However we must love Him in order to be like Him.

So the key is to love your neighbour. But for this we must sacrifice ourselves. It is not easy but the joy of resurection comes only through the cross. Patience… there is no other way…Think that at some point in our lives, we will carry a cross either fro illness or death of a loved one or false accusations or griaf or hardship. Then why not bear it and enjoy Ressurection?…See photo…

Romanian

Datoria noastră este să-i iubim pe ceilalţi. Nu trebuie să aşteptăm ca ceilalţi să ne iubească ci noi trebuie să facem totul ca să-i iubim pe ceilalţi.

Să nu uităm că Dumnezeu este iubire şi El iubeşte totul cu o dragoste absolută. Dumnezeu nu încearcă să ne fie pe plac, împlinindu-ne patimile cu scopul de a fi „popular”. El nu aşteaptă dragostea noastră în timp ce ne iubeşte necondiţionat. Cu toate acestea, noi trebuie să-L iubim pentru a fi ca El.

Deci cheia este să iubeşti pe cel de lângă tine. Însă pentru asta trebuie să ne sacrificăm. Nu este uşor, însă bucuria învierii vine numai prin cruce. Răbdare… nu există altă cale…

Gândiţi-vă, la un anumit moment al vieţii noastre oricum o să ridicăm o cruce: fie o boală, fie moartea cuiva apropiat, fie clevetiri fie alte necazuri sau greutăţi. Atunci de ce să nu răbdăm crucea ca să ne bucurăm de Înviere?

Greek

Υποχρέωση μας είναι να αγαπάμε τους άλλους. Δεν πρέπει να περιμένουμε αγάπη από τους άλλους αλλά πρέπει να κάνουμε τα πάντα για να τους αγαπάμε.

Μην ξεχνάτε ότι ο Θεός είναι αγάπη και αγαπάει τα πάντα με την Απόλυτη Αγάπη Του. Δεν προσπαθεί να μας ευχαριστήσει ικανοποιώντας τα πάθη μας προκειμένου να είναι ευχάριστος. Δεν περιμένει την αγάπη μας, ενώ εκείνος μας αγαπάει ανιδιοτελώς. Όμως πρέπει να Τον αγαπάμε για να είμαστε όπως Εκείνος.

Έτσι το μυστικό είναι να αγαπάς τον πλησίον σου. Για αυτό όμως, πρέπει να θυσιάζουμε τον εαυτό μας. Δεν είναι εύκολο αλλά η χαρά της Ανάστασης έρχεται μόνο μέσω της σταυρώσεως. Υπομονή… Δεν υπάρχει άλλος τρόπος… για σκεφτείτε το έτσι και αλλιώς σε κάποια στιγμή της ζωής μας θα σηκώσουμε ένα σταυρό είτε ασθένεια είτε θάνατος προσφιλούς προσώπου είτε συκοφαντία είτε άλλη θλίψη και δυσκολία. Τότε γιατί να μην υπομένουμε τον σταυρό για να έλθει και η Ανάσταση;…

Spiritual Picture of the Day (S.P.O.D) – Πνευματική Φωτογραφία της Ημέρας (Π.Φ.Η.) (21)

English

All of us must remember that we are mortals. We will all eventualy die. And after death we will pass from God’s Judgement.

We usually tend to judge others, especially our spiritual leaders, forgetting that they too will stand in front of God. This happens because we usually conviniently forget that we will also be subjects of God’s judgement.

That’s why, I think, it is better to be constructive and pray for others because you never know what pressure is upon them and what fights they give. Never. Until the Final Judgement.

…and Justice for All

Photo of Ecumenical Patriarch Bartholomew taken at the funeral of Patriarch Alexei of Russia…See photo…

Romanian

Toţi trebuie să ne amintim că suntem muritori. Toţi trebuie să murim. Şi după moarte vom ajunge în faţa Judecăţii lui Dumnezeu.

De obicei avem tendinţa să-i judecăm pe ceilalţi, în special pe conducătorii noştri duhovniceşti, uitând că şi ei vor sta în faţa lui Dumnezeu. Aceasta se întâmplă pentru că de obicei ne place să uităm că şi noi vom fi judecaţi de Dumnezeu.

De aceasta, socotesc că este mai bine să fim constructivi şi să ne rugăm pentru ceilalţi pentru că niciodată nu ştim ce presiuni sunt exercitate asupra lor şi ce bătălii duc. Niciodată. Asta până la Judecata Finală.

…şi dreptatea va fi pentru toţi.

Fotografia reprezintă pe Patriarhul Ecumenic Bartolomeu în faţa sicriului fostului Patriarh al Rusiei, Alexei….

Greek

Πρέπει όλοι να θυμόμαστε ότι είμαστε θνητοί. στο τέλος, όλοι θα πεθάνουμε. Και μετά τον θάνατο, θα περάσουμε από την κρίση του Θεού.

Συνήθως τείνουμε να κρίνουμε τους άλλους, ειδικά τους πνευματικούς αρχηγούς, ξεχνώντας ότι και αυτοί θα σταθούν ενώπιόν του Θεού. Αυτό συμβαίνει επειδή μας συμφέρει να ξεχνάμε ότι όλοι υποκείμεθα στην κρίση του Θεού..

Για αυτό νομίζω ότι είναι καλύτερο να είμαστε εποικοδομητικοί και να  προσευχόμαστε για τους άλλους διότι δεν ξέρουμε τι πιέσεις δέχονται και τι μάχες δίνουν. Ποτέ. Μέχρι βέβαια την τελική κρίση.

…και την Δικαιοσύνη για όλους.

Η φωτογραφία είναι από την κηδεία του Πατριάρχη Ρωσίας κ.κ.  Αλέξιου.

Spiritual Picture(s) of the Day – Οι πνευματικές φωτογραφίες της ημέρας (20)

The librarian goes with the cart of the returned books and new additions - Ο βιβλιοθηκάριος πηγαίνει με το καρότσι με τα επιστρεφόμενα βιβλία και τις καινούργιες προσθήκες.

At the Library

La Bibliotecă

Στην Βιβλιοθήκη

English

The photo report of this week is from the library. We hope that you will have at least a small glimpse of one of the most frequent activities of the monks in their spare time: reading.

Usually the libraries in the Holy Mount Athos have an impressive collection of spiritual books ranging from very old manuscripts to the latest editions. The photos are from the so called ‘New Library’ in which monks go and borrow books on almost daily basis…See photos…

Romanian

Fotoreportajul din această săptămână este din bibliotecă. Sperăm că veţi avea cel puţin o mică idee despre una dintre cele mai frecvente activităţi ale monahilor în timpul lor liber: cititul.

De obicei bibliotecile în Sf. Munte au o colecţie impresionantă de cărţi duhovniceşti începând de la manuscrise foarte vechi până la ultimele ediţii. Fotografiile sunt de la aşa numita «biblioteca nouă» în care monahii împrumută cărţi aproape zilnic.

Greek

Το φωτογραφικό ρεπορτάζ αυτής της εβδομάδας είναι από την βιβλιοθήκη. Ελπίζουμε να ρίξετε μια μικρή ματιά σε μια από τις πιο συχνές δραστηριότητες των μοναχών στον ελεύθερο χρόνο τους: το διάβασμα.

Συνήθως οι βιβλιοθήκες στο Άγιο Όρος έχουν μια μεγάλη συλλογή από πνευματικά βιβλία που διαφέρουν από πολύ παλιά χειρόγραφα μέχρι τις τελευταίες εκδόσεις. Οι φωτογραφίες είναι από την λεγόμενη «Νέα βιβλιοθήκη» στην οποία οι μοναχοί πηγαίνουν και δανείζονται βιβλία σε σχεδόν καθημερινή βάση.

Spiritual Picture of the Day – Η πνευματική φωτογραφία της ημέρας (19)

English

We need experience to set up strings. And the workers from the Holy Mountain have enough experience. This is because when they find the spiritual atmosphere, they try to remain workers in the same place as long as they can.

And then they learn how to set up the strings in order to guide others.

PS: The dark blue area on the back of Daniel is sweat. On the roof of Vatopedi (where the photo was taken) was very hot…See photo…

Romanian

Avem nevoie de experienţă să tragem sforile. Şi muncitorii din Sf. Munte au destulă experienţă. Aceasta provine din faptul că atunci când găsesc atmosfera duhovnicească de acolo, încearcă să rămână muncitori în acelaşi loc cât de mult pot.

Şi atunci învaţă cum să pună sforile astfel încât să ghideze şi pe alţii.

PS: Zona de albastru închis de pe spatele lui Daniel e sudoare. Pe acoperiş (unde fotografia a fost făcută) a fost foarte cald.

Greek

Χρειάζεται εμπειρία για να δημιουργήσεις δεσμούς. Και οι εργάτες του Αγίου Όρους έχουν αρκετή εμπειρία. Αυτό συμβαίνει  γιατί όταν βρουν την πνευματική ατμόσφαιρα,προσπαθούν να παραμείνουν εργάτες στο ίδιο μέρος όσο πιο πολύ μπορούν.

Και μετά, μαθαίνουν πως να εγκαταστήσουν δεσμούς για να καθοδηγήσουν άλλους.

Υ.Γ. Η σκούρα μπλε κηλίδα στην πλάτη του Δανιήλ είναι ιδρώτας. Στην στέγη του Βατοπαιδίου (που τραβήχτηκε η φωτογραφία) έκανε πολύ ζέστη.

Photo report – Φωτογραφικό Ρεπορτάζ

At the beginning of the Liturgy, receiving the light - Στην αρχή της Λειτουργίας λαμβάνοντας το φως

English

We must never forget that we are the descendants of the Holy Apostles. This doesn’t imply to go to preach at all costs, but implies that we must have their faith.

We must know that when we are called to preach, we receive the necessary grace in order to overcome everyone. But it depends on our faith to activate this grace.

But we will not conquer the others’ lands, neither others’ money but their hearts. And then it will be paradise on earth.

The thing is to have such a faith.

The photos were taken at a liturgy in Vatopedi Monastery with the Siluanos of Gyula, the romanian archbishop in Hungary.

Româneşte

Nu trebuie să uităm niciodată că suntem urmaşii Sfinţilor Apostoli. Asta nu pentru a propovădui cu orice preţ, ci pentru a avea credinţa lor.

Trebuie să ştim că atunci când suntem chemaţi la propovăduire primim harul să nu ne stea nimeni împotrivă. Depinde însă de credinţa noastră să punem în lucrare acest har.

Şi vom cuceri nu pământurile altora, nu banii altora ci doar inimile lor. Şi atunci va fi raiul pe pământ.

Totul este să avem atâta credinţă.

Fotografiile sunt instantanee de la liturghia la care a slujit PS sa Siluan de Gyula, episcopul românilor din Ungaria.

Greek

Δεν πρέπει ποτέ να ξεχνάμε ότι είμαστε απόγονοι των Αποστόλων. Αυτό δεν σημαίνει να πηγαίνουμε και να κηρύττουμε με κάθε κόστος αλλά πρέπει να έχουμε την πίστη τους.

Πρέπει να γνωρίζουμε ότι όταν καλούμαστε να κηρύξουμε, λαμβάνουμε την απαραίτητη χάρη προκειμένου να ξεπεράσουμε οποιονδήποτε. Το να ενεργοποιήσουμε την χάρη βέβαια εξαρτάται από την πίστη μας.

Όμως δεν θα κατακτήσουμε ούτε την γή των άλλων ούτε τα λεφτά τους αλλά την καρδιά τους. Και τότε θα γίνει Παράδεισος επί γης.

Το θέμα είναι να έχουμε τέτοια πίστη.

Οι φωτογραφίες είναι από την Θεία Λειτουργία στην Ιερά Μεγίστη Μονή Βατοπαιδίου με τον Σεβασμιότατο κ.κ. Σιλουανό της Γκιούλα, τον Ρουμάνο επίσκοπο της Ουγγαρίας.

Spiritual Picture of the Day – Η πνευματική φωτογραφία της ημέρας (18)

English

A typical landscape of an Athonite Monastery. You can see from left to right in the lower part: small parcels of medicinal herbs, a part of the wineyard.

In the middle from the left: anexed houses and workshops, cypress trees, the garden, cells, olive trees.

Right in the middle below the monastery, more olive trees. In the background more olive trees, forest and some workshops.

An entire small village under the marvellous athonite sky…See photo…

Romanian

Un peisaj tipic a unei Mănăstiri Atonite. Puteţi vedea de la stânga la dreapta în partea de jos: mici straturi de plante medicinale, o parte din vie.

În mijloc, începând din stânga: diferite anexe şi ateliere, chiparoşi, grădina, chilii, măslini.

Chiar în mijloc mănăstirea şi alţi măslini. În fundal se continuă grădina de măslini, pădurea şi câteva ateliere.

O întreagă mică civilizaţie sub minunatul cer atonit.

Greek

Ένα τυπικό τοπίο Αθωνικού μοναστηριού. Μπορείτε να δείτε από τα αριστερά προς τα δεξιά χαμηλά : μικρές συστάδες θεραπευτικών βοτάνων και μέρος  του αμπελώνα.

Στη μέση και από τα αριστερά: σπίτια εργατών και εργαστήρια, κυπαρίσσια,  ο κήπος, κελιά και ελαιόδεντρα.

Ακριβώς στη μέση κάτω από το μοναστήρι βλέπουμε περισσότερα ελαιόδεντρα. Πίσω από την Μονή βλέπουμε μερικά ακόμα ελαιόδεντρα, εργαστήρια και δάσος.

Ένα ολόκληρο μικρό χωριό κάτω από τον υπέροχο Αθωνικό ουρανό.

Spiritual Picture of the Day – Η πνευματική φωτογραφία της ημέρας (17)

English

We must realize that we are here in a world of thorns. We must realize that our true home is in heaven.

However, if we make the effort to polish ourselves we will harvest the sweet fruits of paradise even from this world.

But we need to have faith, courage and patience.

The photo is shot at a prickly pear harversting near Vatopaidi.

Romanian

Trebuie să realizăm că suntem aici într-o lume de spini. Trebuie să realizăm că adevărata noastră casă este în cer.

Cu toate acestea, dacă facem efortul de a ne cizela, vom recolta fructele dulci ale paradisului încă din această lume.

Însă trebuie să avem credinţă, curaj şi răbdare.

Fotografia este de la un cules de fructe de cactus în apropiere de Vatoped.

Greek

Πρέπει να καταλάβουμε ότι εδώ είμαστε σε ένα κόσμο από αγκάθια. Πρέπει να καταλάβουμε ότι το αληθινό σπίτι μας είναι στον Παράδεισο.

Έτσι αν κάνουμε την προσπάθεια να «γυαλίσουμε» τον εαυτό μας, θα μαζέψουμε τα γλυκά φρούτα του Παραδείσου ακόμα και σε αυτό τον κόσμο.

Όμως πρέπει να έχουμε πίστη, κουράγιο και υπομονή.

Η φωτογραφία είναι από συγκομιδή φραγκόσυκων κοντά στο Βατοπαίδι.

Spiritual Picture of the Day – Η πνευματική φωτογραφία της ημέρας (16)

English

Everything is to receive light from God. For this we must humble ourselves and follow an ascetic way of life in order to enlighten our soul, our heart and not to became, let’s say, «smarter».

This is especially true for bishops, because as Elder Paisios said, the life of the entire diocese is analogue with the life of its bishop.

Bellow is a candid shot of Avvidon Cyrillos at the Feast of the Holy Belt in the Holy Altar…See photo…

Romanian

Totul este să primim luminare de la Dumnezeu. Pentru aceasta trebuie să ne smerim şi să urmăm un mod de viaţă ascetică pentru a ne lumina sufletul, inima şi nu să devenim, aşa-zicând «mai deştepţi».

Aceasta este adevărat în special pentru arhiepiscopi, pentru că aşa cum a zis p. Paisie Aghioritul, viaţa întregii eparhii este analoagă cu viaţa episcopului locului.

Mai jos este un instantaneu din Sf. Altar al PS. Chiril de Avvidon la Hramul Sf. Brâu.

Greek

Όλα γίνονται για να λάβουμε φως από τον Θεό. Για αυτό πρέπει να ταπεινώνουμε τον εαυτό μας και να ακολουθούμε μια ασκητική ζωή προκειμένου να φωτίσουμε την ψυχή μας, την καρδιά μας, και να μην προσπαθούμε να γίνουμε «εξυπνότεροι».

Αυτό ισχύει ιδιαίτερα για τους επισκόπους, γιατί όπως είπε ο Γέροντας Παΐσιος, η ζωή της επισκοπής είναι ανάλογη με την ζωή του επισκόπου της.

Παρακάτω ακολουθεί μια αυθόρμητη φωτογραφία του Σεβασμιότατο Αβύδου κ.κ. Κύριλλο στην εορτή της Αγία Ζώνης στο Ιερό Βήμα.

Atmosfera cerească şi atmosfera iadului

Staretul Tadei de la Manastirea Vitonita

Părtăşia cu Dumnezeu

Omul va afla Impărăţia lui Dumnezeu in sine. Pogoară în inima ta vei afla acolo scara pe care să urci la impărăţia lui Dumnezeti, ne povăţuieşte Cuviosul Isaac Sirul.

Sfânta Scriptură Invaţă că Impărăţia lui Dumnezeu este dreptate şi pace si bucurie intru Duhul Sfănt (Romani 14:17). Pasul cel dintâi către părtăşia cu Dumnezeu este deplina incredinţare de sine in mainile lui Dumnezeu. Apoi, Dumnezeu este Cela ce lucrează, si nu omul.

Părtăşia cu Dumnezeu inseamnă: Dumnezeu să se sălăşluiască in noi, El să lucreze in noi; cu El să se Inveşmânteze sufletul nostru si El să ne călăuzească cugetul, voia si simţirile. Atunci, noi sântem, de bună voie, armă in mâinile Sale El ne va mişca gândurile, dorinţele, simţămintele, in cuvintele si lucrarea noastră.

Spiritual Picture of the Day – Η πνευματική φωτογραφία της ημέρας (14)

English

The psaltic music express the dogma, that is the spiritual truth. Because of this, chanting is a very serious occupation for the Monks. There is a hard and continous study and excercise in order to give the best results at the services.

The ease in doing some things sometimes is very hard to achieve….See photo…

Romanian

Muzica psaltică exprimă dogma, adică adevărul duhovnicesc. Din cauza asta, cântatul este o ocupaţie foarte serioasă pentru monahi. Se depune un greu şi continuu studiu şi exerciţiu pentru a da cele mai bune rezultate la slujbă.

Uşurinţa în a face anumite lucruri uneori este foarte dificil de obţinut.

Greek

Η ψαλτική εκφράζει το Δόγμα, που είναι η πνευματική αλήθεια. Για αυτό, το ψάλσιμο, είναι πολύ σοβαρή δουλειά για τους μοναχούς. Είναι μια σκληρή και διαρκής μελέτη και άσκηση προκειμένου να δοθούν τα καλύτερα αποτελέσματα στις ακολουθίες.

Η ευκολία να κάνεις κάτι, μερικές φορές είναι πολύ δύσκολη να επιτευχθεί…

Spiritual Picture of the Day – Η πνευματική φωτογραφία της ημέρας (11)

English

The Holy Comunion is the central part in the life of the Church. Unfortunately though, we disregard it and seldom we prepare to receive it, invoking different causes.

And this is a proof that we are away from the center of the Church which is Christ.

Oddly enough, we aren’t interested to meet  Christ, to give us life but we are interested to meet Him to crucify Him through our sins.

And this is a proof of the human distortion….See photo…

Romanian

Sfânta Împărtăşanie este partea centrală în viaţa Bisericii. Din păcate însă, nu o luăm în seamnă şi rar ne pregătim să ne împărtăşim, invocând diferite cauze.

Şi asta e o dovadă că suntem departe de centrul Bisericii care este Hristos.

Destul de ciudat este faptul că nu ne interesează să ne întâlnim cu Hristos ca să ne dea viaţă, însă suntem interesaţi să ne întâlnim cu El ca să-L răstignim prin păcatele noastre.

Şi asta e o dovadă a distorsiunii umane.

Greek

Η Θεία Ευχαριστία είναι το κεντρικό κομμάτι στη ζωή της Εκκλησίας. Δυστυχώς όμως την αγνοούμε και σπάνια προετοιμαζόμαστε για να τη λάβουμε, προφασιζόμενοι διάφορους λόγους.

Αυτό είναι απόδειξη ότι είμαστε μακρυά από κέντρο της Εκκλησίας που είναι ο Χριστός.

Παραδόξως, δεν ενδιαφερόμαστε να συναντήσουμε τον Χριστό για να μας δώσει ζωή αλλά για να Τον σταυρώσουμε με τις αμαρτίες μας.

Και αυτό είναι απόδειξη της ανθρώπινης παραμόρφωσης….

Viata Sf.Teodora de la Sihla

Predica Mitropolitului Augustin de Florina la Duminica Sfinţilor Părinţi de la Sinodul I Ecumenic (Ioan 17, 1-13)

«Părinte Sfinte, păzeşte-i întru numele Tău pe cei pe care Mi i-ai dat, ca să fie una precum şi noi una suntem» (Ioan 17, 11)

Iubiţii mei, pământul nu este unica noastră locuinţă, ci a fost hotărât de Dumnezeu ca locuinţă temporară a noastră. Patria veşnică şi unica noastră locuinţă sunt cerurile. Pentru pământul acesta, care atât de mult ne ţine alipiţi cu plăcerile şi cu distracţiile lui, cu comorile şi cu desfătările lui, va veni o zi în care va fi distrus. Pentru că este materie şi materia este stricăcioasă. S-a făcut în timp şi orice lucru creat în timp are şi sfârşit. Aşadar, va suna şi pentru pământ ultimul ceas. Aceasta o confirmă şi ştiinţa. Dar mai mult decât ştiinţa o confirmă cuvântul lui Dumnezeu, Sfânta Scriptură, care numeşte sfârşitul lumii „sfârşitul veacului” (Matei 13, 39; 24, 3; 28, 20; Evrei 9, 26). Despre sfârşitul lumii vorbesc profeţii, şi mai ales Daniil şi Isaia, vorbesc foarte clar Domnul, Apostolii, Apocalipsa.

E o realitate faptul că pământul va fi distrus. Dar mai înainte de sfârşitul veacului se vor petrece aşa-numitele „semne ale vremurilor” (Matei 16, 3). Care sunt aceste semne? Le-a explicat Domnul: Vor fi „foamete”, „boli” (neputinţe din cauza cărora oamenii vor muri ca muştele), „cutremure pe alocuri”, „un necaz mare, cum nu a mai fost de la începutul lumii” şi, în sfârşit, soarele şi luna se vor întuneca, stelele vor cădea şi „puterile cerurilor se vor clătina” (Matei 24, 7, 21, 29; Luca 21, 11). Cine ar fi crezut acestea, dacă nu le-ar fi zis gura Domnului nostru Iisus Hristos?

Semnele vremurilor vor fi

Mucenicii, dovada Învierii lui Hristos (Ρουμανικά, Romanian)

Omilie a Mitropolitului Augustin de Florina la pomenirea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe (I) (23 aprilie)

Pe 23 aprilie, iubiţii mei creştini, Biserica noastră cinsteşte pomenirea Sfântului Marelui Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă. Despre el vom vorbi aici. Dar înainte de a vorbi despre Sfântul Gheorghe vom spune câteva cuvinte despre Paşti, pentru că sărbătoarea Sfântului Gheorghe cade de obicei aproape de Paşti şi are o legătură cu marea sărbătoare a Învierii Domnului nostru.

Paştele, sărbătoare a sărbătorilor şi praznic al praznicelor. Se bucură îngerii şi arhanghelii, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, drepţii de Învierea Domnului. Dar ne bucurăm şi noi, pentru că din mormânt a zburat viaţa cea nemuritoare, iertarea păcatelor noastre, biruinţa şi triumful împotriva păcatului, a morţii şi a lui Lucifer. Precum spune minunat Ioan Gură-de-Aur în cuvântul său catehetic, pe care îl aud toţi cei care rămân până la sfârşitul Dumnezeieştii Liturghii pascale, „Să nu se plângă nimeni de lipsă, că s-a arătat Împărăţia cea de obşte. Nimeni să nu se tânguiască pentru păcate, că din mormânt iertare a răsărit. Nimeni să nu se teamă de moarte, căci ne-a izbăvit pe noi moartea Mântuitorului”. Adică: Toţi cei care sunteţi săraci, nu vă întristaţi, căci bogăţie este Hristos. Toţi cei care sunteţi păcătoşi, ştergeţi-vă lacrimile, căci Hristos vă iartă păcatele. Toţi cei care vă temeţi de moarte, prindeţi curaj, căci Hristos a biruit moartea.

Hristos a inviat – Χριστός Ανέστη!

La mănăstirea Vatopedu din Sfântul Munte Athos toţi ortodocşii se simt ca acasă (Ρουμανικά, Romanian)

Gheorghe Fecioru

Întemeiată încă din timpul Sfântului Constantin cel Mare, mănăstirea Vatopedu a fost distrusă şi refăcută de mai multe ori de-a lungul istoriei. După incendierea ei de către piraţii arabi la începutul veacului al X-lea, este refăcută de trei nobili bizantini trimişi aici de către Sfântul Atanasie Athonitul, astfel că prima atestare documentară o avem de la 985, când apare semnătura stareţului mănăstirii Vatopedu într-un document al protosului Sfântului Munte. Din acea vreme şi până astăzi, Lavra Vatopedului ocupă al doilea loc în ierarhia mănăstirilor Muntelui Athos, după mănăstirea Marea Lavră.

În aceşti mai bine de o mie de ani de viaţă monahală, mănăstirea a trecut prin mai multe perioade de înflorire, dar şi de decădere şi de pustiire, cauzate în primul rând de marile invazii ale piraţilor şi ale turcilor, dar şi de persecuţiile puterilor catolicizante. De pildă, după falsa unire a ortodocşilor cu catolicii de la Lion (1271), monahii Sfântului Munte au avut mult de suferit din cauză că nu au primit această mincinoasă unire impusă cu forţa: stareţul mănăstirii Vatope­du, împreună cu mai mulţi monahi au fost schin­giuiţi, spânzuraţi sau înecaţi în mare. Tot atunci, mai multe mănăstiri athonite au fost pustiite.

Cea mai mare înflorire a cunoscut-o Vatopedu în vremea când principele Serbiei Simeon şi fiul său, Sava, au fost închinoviaţi aici. Prezenţa acestor sfinţi, dar şi a altor părinţi îmbunătăţiţi, a făcut ca mănăstirea să aibă în acea vreme peste 800 de călugări, devenind astfel una dintre cele mai mari Lavre ale Ortodoxiei.

Este greu ca în doar câteva pagini să surprinzi istoria atât de bogată a Vatopedului, care s-a împletit în mare măsură cu istoria întregii Biserici Ortodoxe, şi mai ales a poporului grec, iar din secolul al XX-lea şi a statului Elen. Monahi care au vieţuit o perioadă aici au ajuns mari ierarhi şi luminători ai popoarelor ortodoxe, cum au fost Sfântul Iosif de la Partoş, Sfântul Gheorghe de la Cernica, Sfântul Nifon al Constantinopolului, Sfântul Grigorie Palama şi alţii, 68 de sfinţi recunoscuţi de Biserică şi cu mult mai mulţi, pe care numai Dumnezeu îi ştie.

Înflorirea duhovnicească din ultimele decenii

Un reper important al istoriei recente a mănăstirii este venirea, în 1987, a unui grup de monahi de la Nea Sikiti, avântul în frunte pe Gheronda Iosif Spileotul (astazi Iosif Vatopedinul), ucenic al Cuviosului Iosif Isihastul, cel de la care a plecat o adevărată renaştere duhovnicească şi isihastă în Sfântul Munte.

Un martir al închisorilor comuniste din România

English

Preot Vasile Pătraşcu

(1 ianuarie 1922, Bârlad – † 23 septembrie 2006, Bucureşti)

Am închinat toată suferinţa mea lui Dumnezeu…!

M-am născut în ianuarie 1922 în oraşul Bârlad, din români ortodocşi din neam în neam. Am urmat şcoala primară şi liceul în oraşul Bârlad şi apoi Academia de Înalte Studii Economice din Bucureşti.

Am fost arestat la 16 mai 1948 şi condamnat la 15 ani muncă silnică, apoi la încă 10 ani muncă silnică pentru “organizare subversivă”, fiind încadrat, ca toţi deţinuţii politici, la Legea nr. 209 de “uneltire contra siguranţei statului”.