Despre faptul că părinţii iubitori de Dumnezeu trebuie să se bucure și să mulţumească atunci când copii lor sunt ispitiţi pentru Domnul. Mai mult, trebuie să-i îndemne spre lupte și primejdii pentru virtute
2. Din Viaţa Sfântului Mucenic Clement, Episcopul Anchirei
Când Sfântul Clement era încă la vârsta prunciei, tatăl său s-a săvârșit. Iar mama sa, rămânând astfel fără de bărbat și punându-și nădejdile, după Dumnezeu, numai în copil, i s-a devotat cu multă osteneală, în așa măsură încât îi era de toate: și tată, și dascăl, și maică. Astfel petrecând Clement, crescut și educat în acest chip ales de către mama sa iubitoare, când nu trecuse încă de cel de-al zecelea an al vieţii, aceea a simţit că i se apropie sfârșitul. Atunci l-a luat la dânsa blajin și părintește pe copil, grăbindu-se să-l facă nu atât urmaș al averii familiei, cât mai ales moștenitor al comorilor din ceruri; și cu îmbrăţișări preadulci îl ruga unele ca acestea: «Copilul meu, copilul meu preaiubit, copile, tu mai înainte de a-ţi fi știut tatăl ai cunoscut ce înseamnă să fii orfan; te-ai îmbogăţit, însă, cu Dumnezeu drept părinte și te-ai folosit de lipsa tatălui [ca să găsești] fericirea. Eu te-am crescut trupește, dar Hristos te-a născut din nou prin duh. Cunoaște-ţi, dar, Tatăl și nu-ţi tăgădui numele de fiu! Numai lui Hristos să-i slujești! În Hristos să-ţi pui nădejdea! Acesta este cu adevărat nemurirea. Acesta este mântuirea. Acesta a coborât din ceruri pentru noi și, înălţându-ne împreună cu Dânsul, ne-a făcut fii ai Lui și dumnezei. Cel care se supune acestui Stăpân va ocoli toate greutăţile și nu numai că îi va birui pe împăraţii și pe tiranii care îi cinstesc pe idoli, dar îi va rușina chiar pe demonii cinstiţi de ei și pe însăși căpetenia și întâi-stătătorul lor, diavolul».
Vorbind, ochii i s-au umplut de lacrimi și, prin [lucrarea] harului, a fost copleșită de o vedere duhovnicească; i-a deslușit atunci cu de-amănuntul, în chip proorocesc, toate câte urmau să i se întâmple. Spunea: Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »