Despre faptul că părinţii iubitori de Dumnezeu trebuie să se bucure și să mulţumească atunci când copii lor sunt ispitiţi pentru Domnul. Mai mult, trebuie să-i îndemne spre lupte și primejdii pentru virtute
3. Din Viaţa Sfântului Alipie
Arzându-i inima de dragostea de Dumnezeu, marele Alipie căuta ce să facă în viaţa aceasta pentru a putea fi neîncetat, cu întreaga sa fiinţă, împreună cu Cel dorit, pentru a-L vedea în chip deslușit cu toată mintea și a se uni desăvârșit cu Dânsul. A socotit atunci să se lepede de toate, să plece departe de prieteni, rude, cunoscuţi și de cea care l-a odrăslit, alegând bunătatea isihiei. Gândul acesta i l-a încredinţat numai maicii sale, spunându-i: «Mamă, m-a cucerit un dor fierbinte să merg în părţile Răsăritului, acolo unde mulţi au ales vieţuirea în isihie, trăind în chip fericit și plăcut lui Dumnezeu. Petrece-mă pe calea aceasta și dă-mi ca ocrotire rugăciunile tale».
Auzind acestea, ea nu a pătimit nimic din cele femeiești, nu s-a folosit nici de văduvia ei, nici de singurătate, nici de lipsirea de un copil așa bun, lucru de neîndurat pentru mame; nu a spus nimic asemănător acestora, nici nu a făcut ceva pentru a vlăgui râvna [copilului] drag, pentru că ceea ce iubea într-adevăr nu era folosul ei, ci mai degrabă al băiatului. Dimpotrivă, și-a înălţat privirea și mâinile, adunându-și întreg cugetul în rugăciune, [și a spus]: «Du-te, fiule, du-te acolo unde te povăţuiește îndemnul Duhului. Căci iată Dumnezeu pentru care trăim și căruia te încredinţez, va trimite pe îngerul Său înaintea feţei tale și te va călăuzi după voia Sa; trimită ţie ajutor din locașul Său cel sfânt și din Sion să te sprijinească pe tine; să te îmbrace în platoșa dreptăţii și să îţi pună coiful mântuirii; să strălucească ca lumina de amiază dreptatea lucrărilor tale, pentru că L-ai iubit pe Stăpân mai mult decât pe părinţi și ţinutul strămoșesc». Se vădea a fi într-adevăr mamă a unui astfel de copil și, așezând de aceea virtutea mai tare decât firea, nu a încercat să facă sau să spună ceva nevrednic.
După rugăciune, fiul a cuprins gâtul mamei, iar mama l-a îmbrăţișat cu dor. Au vărsat amândoi lacrimi fierbinţi, s-au sărutat și apoi s-au despărţit. Iar mama s-a întors acasă, în vreme ce copilul a pornit pe calea mult dorită. Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »