Cel care se leapădă de lume trebuie să vieţuiască în înstrăinare. Ce este înstrăinarea, care e folosul pe care îl aduce și care sunt locurile prielnice pentru nevoinţă
2. A lui Avva Isaia
Dacă te înstrăinezi pentru Dumnezeu, nu căuta să te însoţești cu cei ai locului, nici nu te prinde cu ei la vorbă. Căci atunci îţi este mai degrabă de folos să vieţuiești împreună cu rudeniile tale după trup.
Dacă iei o chilie într-un loc pe care îl cunoști, nu-ţi îngădui să ai mulţi prieteni; unul îţi este de ajuns, iar acela doar [ca să ai pe cineva aproape] de te va cuprinde vreo boală. și nu da pierzării puterea înstrăinării tale.
Dacă mergi să te așezi într-un anumit loc, nu căuta să-ţi iei grabnic chilie acolo, până când nu afli care-i felul de vieţuire al locului; ca nu cumva să găsești vreo piedică acolo, fie din pricina grijilor, a tihnei, ori a stânjenirii ce vine de la prieteni. De ești înţelept, în puţine zile vei pricepe totul, adică [de-ţi vei găsi acolo] moartea sau viaţa.
Înainte de toate, cea dintâi nevoinţă este înstrăinarea; și aceasta mai ales dacă pleci să vieţuiești în singurătate, părăsindu-ţi cele ale tale, și mergi în alt loc, având credinţă desăvârșită, nădejde și inimă neclintită împotriva voilor tale. Fiindcă te vor împresura diavolii în multe cete, înfricoșându-te cu gândul la multe ispite, sărăcie lucie și boli grele, șoptindu-ţi: «Dacă se întâmplă să cazi în acestea, ce vei face? Căci nu are cine să-ţi poarte de grijă, nici nu-i cineva să te cunoască». Însă [prin acestea] bunătatea lui Dumnezeu te încearcă, ca să se vădească râvna ta și dragostea ce o ai pentru El.
Dacă mai apoi te așezi singur în chilie, [diavolii] îţi seamănă și alte gânduri împovărătoare de frică, spunând: Διαβάστε τη συνέχεια του άρθρου »